fbpx

„Păsările – culorile naturii”: Energia eoliană și păsările din jur

22.09.2016

Apăsați pentru a asculta podcast-ul emisiunii. Imediat sub înregistrare puteți citi integral textul emisiunii respective.

 

Energia verde a devenit de ceva vreme o preocupare pentru majoritatea țărilor. Presați de necesitatea de a identifica alte tipuri de energie alternativă, ca răspuns la criza combustibililor clasici, oamenii au căutat să valorifice potențialul eolian și solar. Prin urmare, instalațiile de genul panourilor solare sau cele eoliene au devenit populare pe întreg continentul european. Recent, și noi am început să fim interesați de dezvoltarea energiei eoliene, numai că uităm de faptul că utilizarea într-un mod neadecvat a acestor facilități poate avea consecințe dăunătoare asupra biodiversității. Biologii din țările de Vest au început să-și pună problema dacă energia verde este cu adevărat verde atunci când vine vorba despre animale și plante, și așa au apărut studiile menite să scoată în evidență efectele negative ale instalațiilor eoliene  asupra mediului. Cele mai reputate studii vin din Marea Britanie, Olanda și Danemarca, țări care și-au dezvoltat o întreagă industrie în acest domeniu.

Impactul parcurilor eoliene se face simțit asupra multor categorii de animale, inclusiv liliecii, insectele și păsările. Deși ne pare că aceste instalații sunt idilice și silențioase, adevărul este că ele produc multă gălăgie resimțită în domeniul ultrasunetelor, ceea ce alungă sau omoară insectele din aer. Or, insectele, precum se știe, reprezintă baza trofică în multe habitate, iar lipsa lor se simte în special în cadrul păsărilor insectivore, care au nevoie de această resursă de hrană. În literatura de specialitate existentă la nivel european se descriu în detalii principalele efecte negative pe care le poate avea un parc eolian asupra păsărilor. Tipul de impact și scara la care acesta are loc depinde în cea mai mare măsură de speciile implicate, de ecologia și statutul de conservare al acestora, dar nu în ultimul rând de locația, mărimea, proiectarea parcului eolian.

Instalații eoliene lângă Vetrișoaia (România) văzute din localitatea Filipeni (R. Moldova)

De obicei, cel mai frecvent risc la care se expun păsările este cel de coliziune. Păsările care zboară la înălțimi mari, în special răpitoarele, prezintă un risc mai mare de coliziune decât altele pentru că ajung la maturitatea deplină în câțiva ani și au rata de reproducere scăzută, ceea ce contribuie vizibil la declinul speciei. De exemplu, în Germania, unde se află cea mai mare populație de Gaie roșie de pe continent (12000), ornitologii au ajuns la concluzia că această pasăre răpitoare este periclitată de prezența a 3200 instalații eoliene, care se fac vinovate de moartea a 300 de păsări anual. În general riscul coliziunii cu mortalități semnificative este direct relaționat cu zonele înguste de pasaj – așa-numitele pâlnii,  sau în engleză ”bottlenecks”, unde păsările migratoare (și nu numai) zboară printr-o zonă relativ îngustă, neavând alte alternative (ex. pasaje montane sau punți de legătură (de uscat) între corpuri de apă). De exemplu, în România, cea mai importantă zonă de pasaj este Dobrogea, de unde păsările din regiune se adună pentru a-și continua migrația spre sud de-a lungul țărmului Mării Negre. Tocmai acolo s-a construit cel mai mare parc eolian din România și din Europa Centrală și de Est, cu 270 de turbine ce au o capacitate totală instalată de 600 de MW. De asemenea,  pe dealurile din apropiere zonelor umede sau a lagunelor, unde se formează curenți de aer potriviți ridicării păsărilor în aer, instalațiile eoliene afectează stolurile care se adună aici pentru hrănire și odihnă și care sunt trase direct în paletele turbinelor.

Următorul risc pe listă este legat de perturbarea speciilor de păsări. Acest tip de impact poate duce la excluderea zonei parțial sau în totalitate din arealul de răspândire a speciilor de păsări. Acest factor poate conduce la scăderea ratei de reproducere sau de supraviețuire, mai ales dacă speciile sunt în imposibilitatea de a găsi alternative adecvate. Perturbările pot fi de asemenea produse de prezența turbinelor și/sau de către vehiculele de întreținere, de prezența oamenilor, mai ales în perioada de construcție a parcului.

Instalațiile eoliene creează de asemenea așa-numitul efect de barieră. Prezența mai multor parcuri eoliene, în special a celor foarte mari, într-o singură regiune pot duce la schimbări în migrația păsărilor (sezonieră și locală), determinând fenomene precum schimbarea direcției, creșterea nivelului de energie consumată, reducerea greutății corporale a păsărilor, necesare pentru a supraviețui mai ales pe căile de migrație lungi. Cele mai îngrijorătoare sunt parcurile eoliene mari sau efectul cumulat al mai multor parcuri eoliene.

Nu în ultimul rând, degradarea și pierderea habitatului este cauzată de instalarea turbinelor eoliene și a infrastructurii asociate (drumuri, platforme, organizare de șantier). Suprafața de habitat pierdut depinde direct de mărimea, locația și felul în care este proiectat parcul eolian și infrastructura asociată. Cu cât habitatul este mai rar și vulnerabil, cu atât este mai semnificativă pierderea acestuia. De asemenea, semnificația pierderii unui habitat poate depinde de importanța sa ca zonă de hrănire, cuibărit sau iernare pentru diferite specii de păsări, în special pentru cele de interes conservativ european, cele periclitate, precum și de rolul acestora ca zone de tranzit/legătură între habitatele de cuibărit/iernare/odihnă și hrănire.

Totuși, pentru majoritatea ornitologilor implicați în studii de cercetare a fost puțin surprinzător faptul că impactul morilor de vânt pare să se manifeste în timpul construcției mai degrabă decât în timpul operării. Acest lucru înseamnă că progresul tehnologic care ne asigură confortul energetic trebuie să asigure modalități prin care acest impact negativ să poată fi minimizat. Însemnă să găsim o cale prin care să nu certăm cu Natura mai mult decât am făcut până acum.

 

Lasă un răspuns