Anul 2020 nu a fost deloc ușor pentru locuitorii Republicii Moldova. Pandemia de Covid-19 ne-a testat la maxim limitele și ne-a scos în cale probleme pe care le-am neglijat cu toții. Nici ornitologii nu au fost scutiți de neplăceri: situația incertă din societate, riscul de expunere la infecție și restricțiile sociale aplicate în diverse grade – toate ne-au determinat să facem mai puțin teren decât în anii trecuți și să reducem la minim interacțiunile cu publicul larg. Deși am ratat perioade potrivite unor studii ornitologice de bază și nu am putut efectua observații continue și consecvente, am reușit totuși să înregistrăm rezultate interesante în special la capitolul specii rare.

Chiar înainte de debutul pandemiei la noi, în orașul Chișinău a fost observată ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius) – o specie de ciocănitoare relativ rară, care preferă pădurile bătrâne. Ca să fim corecți până la capăt, aș spune că specia nu este extraordinar de rară, însă până acum nu prea a fost observată din cauza numărului mic de oameni atenți la păsări, dar și din cauza faptului că habitatul preferat al ciocănitorii negre se reduce văzând cu ochii. Specia a fost văzută cu diverse ocazii: în Parcul Valea Morilor, pe data de 2 februarie, în cadrul unui eveniment de birdwatching, dedicat Zilei Internaționale a Zonelor Umede, apoi la Grădina Botanică la o zi distanță.

Tot pe data de 2 februarie, la Grădina Botanică, a fost observat un stol de forfecuțe (Loxia curvirostra) – un oaspete rar de iarnă, care trăiește în habitatele montane din Carpați și coboară la câmpie doar când nu găsește surse de hrană suficiente. Păsările au fost observate de Olesea Lomaca în timpul unei plimbări duminicale.

La începutul lunii martie, iarăși în Chișinău, a fost observată codobatura de munte (Motacilla cinerea), care probabil se afla în migrație spre locul ei de cuibărire. Observația a fost făcută de către Alexandru Turcan pe malul râului Bîc, iar la scurt timp după acest lucru, scriitorul Alexandru Vakulovski a anunțat că a fotografiat și el un exemplar în Parcul Dendrariu.

Pe final de martie a fost observat un stol de cocori (Grus grus) deasupra orașului Călărași, de către Andrei Lazarchevici. Tot el a observat în multiple locații ciocănitoarea neagră de care v-am spus mai devreme – la Sipoteni și în Rezervația „Plaiul Fagului”.

În luna aprilie, la rezervorul de apă Răzeni, Gheorghe Țîcu a observat o altă raritate: codobatura cu cap galben (Motacilla citreola), care trece pe la noi în sezonul de migrație în drumul său spre nordul Rusiei (Siberia Centrală și de Est și Transbaikalia).

Tot el a observat la începutul lunii aprilie alte două specii rare pe raza lacului Svetlîi-Taraclia din sudul țării: un exemplar de pescăruș asiatic (Ichthyaetus ichthyaetus) și pescăriță mare (Hydroprogne caspia). Nici una dintre aceste două specii nu cuibărește la noi, însă trec pe aici în migrație și din când în când sunt observate de ornitologi.


Luna aprilie a fost de fapt foarte interesantă și a venit cu un record nemaipomenit: în această lună s-au înregistrat observații la păsări pentru 30 de zile consecutiv, fără nici o întrerupere, fiind observate 137 specii de păsări.

Luna mai a început și ea cu un record: pe data de 9 mai, cu ocazia evenimentului anual de mare amploare dedicat birdwatching-ului, numit Global Big Day, în Republica Moldova au fost observate în aceeași zi 138 specii de păsări – un record național, căci în anii precedenți s-au înregistrat mai puține specii în cadrul acestui eveniment (137 în 2019 și 104 specii în 2018). Cu această ocazie a fost observat pietrușul (Arenaria interpres) – o specie de pasăre de țărm mai obișnuită în zonele de coastă marine. Tot în această zi, pe o pajiște inundată din dreptul localității Beșalma din UTA Găgăuzia au fost văzuți câțiva indivizi de fâsă roșiatică (Anthus cervinus) – o specie pe care o vedem aproape în fiecare an în timpul migrației.

Dar cea mai interesantă observație a lunii a fost înregistrată pe data de 19 mai, când lângă localitatea Verejeni (raionul Telenești) a fost văzută o specie foarte rară – lăcarul cafeniu (Acrocephalus agricola) de către Gheorghe Țîcu și Alexandru Țurcan. Lăcarii cafenii cuibăresc în Asia Centrală, însă o populație aparte cuibărește pe malul vestic și nordic al Mării Negre. La noi a fost înregistrată ultima oară în anul 1952, iar observația din mai 2020 a devenit a doua în istoria ornitologiei din Republica Moldova.

Vara a trecut fără observații ieșite din comun, însă toamna ne-a adus iarăși surprize frumoase în cadrul migrației. În luna octombrie au început să fie observați primii oaspeți de iarnă care ne vizitează în sezonul rece: cufundarul polar (Gavia arctica) și cufundarul mic (Gavia stellata), observați în aceeași zi la lacul Sălaș din raionul Anenii Noi.

În luna noiembrie, Gheorghe Țîcu și Alexandru Țurcan au observat pe lacul Beleu o lebădă mică (Cygnus columbianus) care purta la gât un inel imprimat cu un cod alfa-numeric. Societatea pentru Protecția Păsărilor și a Naturii a aflat că această pasăre a venit tocmai de la Cercul Polar, din regiunea Tiumen, districtul autonom Yamal-Nenețk, raionul Priurlask, și a făcut până la noi cel puțin 3000 km.

Luna decembrie a debutat cu o altă informație interesantă: pe lacul Jepar din orașul Cimișlia, Vitalie Carabulea a fotografiat un corcodel de iarnă (Podiceps auritus), care cel mai probabil se află în migrație sau a venit chiar să ierneze la noi. Această specie a mai fost observată doar în anul 2017, pe lacul Manta, de către observatorii elvețieni Florian Klingel și Jonathan Hecke, însă nu iarna ci la mijlocul lunii septembrie.

Așadar, iată că anul 2020 a fost darnic în unele privințe cu cei care urmăresc și studiază păsările sălbatice. Sperăm că iarna din 2020-2021 ne pregătește alte observații la fel de frumoase, mai ales că primim semnale interesante legate de specii rare de la colegii noștri din țările vecine. Rămâne doar să fim cu toții sănătoși, capabili să muncim în continuare și să depășim greutățile care pot să apară mereu!
NOTĂ: În acest tabel puteți căuta mai multe detalii despre speciile de păsări enumerate mai sus.
Autor: Silvia Ursul