fbpx

„Păsările – culorile naturii”: Curtare și paradă nupțială

21.04.2016

Apăsați pentru a asculta podcast-ul emisiunii. Imediat sub înregistrare puteți citi integral textul emisiunii respective.

 

Primăvara e în toi, luna aprilie aproape că a și trecut, iar păsările au o agendă foarte încărcată. Atât cele sedentare, cât și cele care au venit din emisfera sudică știu că trebuie să profite de sezonul cald pentru a aduce pe lume urmași. Doar că până la urmași mai este, trebuie să-ți găsești un partener, iar asta nu e treabă ușoară. De obicei, greul acestei responsabilități cade pe umerii masculului, care, așa cum am spus data trecută, încearcă în fel și chip să ocupe un teritoriu. Abia după ce are teritoriul lui, masculul poate spera că e atractiv pentru sexul opus. Cum face el asta? Prin cântec. Cântând, el delimitează limitele teritoriului său, îndepărtează alți rivali, și comunică doamnelor că în zonă se află un holtei singuratic. Să nu credeți însă că partenerele de sex opus pot fi cucerite doar așa, din triluri. Aici e nevoie de un întreg arsenal, de multe artificii și de multă inventivitate. De aceea, în lumea păsărilor există ceea ce oamenii de știință numesc „paradă nupțială” sau „ritual de împerechere”.  Aceasta presupune o serie de manifestări premergătoare actului de reproducere, și ajută păsările să-și găsească partenerul corespunzător, să înlesnească recunoașterea lui, și să se asigure că acesta este pe aceeași lungime de undă și că am ambii sunt gata de împerechere la momentul respectiv.

Și câte nu fac păsările ca să atragă partenerul perfect! Cântă, se mișcă într-un anumit fel, dau dovadă de o anumită atitudine sau execută gesturi simbolice, și în cadrul acestui spectacol fiecare partener are rolul său! De exemplu, păsările cântătoare dau dovadă de un repertoriu bogat atunci când vor să-și găsească aleasa inimii. Masculii sunt maeștri ai notelor în acest caz, dar și femela știe când anume să-i răspundă și pe ce ton. E un concert foarte frumos: masculul de pe o creangă cântă de zor, femela de pe undeva îi răspunde, se tot cheamă, se tot pândesc, se mai fugăresc de la un copac la altul, și uite așa întreg crângul răsună de flirtul lor! Vă întrebați care e rostul unei asemenea proceduri? E unul foarte crucial: acest dialog pe note va fi de folos viitoarei perechi atunci când vor trebui să se recunoască în preajma cuibului și să nu se confunde cu intrușii.

Există specii care combină cântecul cu anumite mișcări sau posturi, de exemplu stârcii, egretele, pelicanii, berzele, care fascinează orice iubitor de păsări. Masculii de stârc cenuşiu (Ardea cinerea), de exemplu, sau cum li se mai spune la noi – bîtlanii, îşi încep ritualul de cucerire zburând pe un diametru mare în jurul coloniei, dând din aripi foarte încet şi ţinând gâtul foarte întins. Poziţia corpului în zbor este intenţionat exagerată pentru a atrage atenţia femelelor, şi după ce acest pas este îndeplinit, masculul trece la arme mai grele: se aşează în zona viitorului cuib sau pe locul în care ar vrea să cuibărească, îşi întinde gâtul la maxim, flexează picioarele, îşi zburleşte întreg penajul şi emite anumite sunete pentru a sensibiliza şi mai mult doamnele. Odată ce perechea este formată, această postură va fi folosită într-o variantă mai scurtă de către ambii parteneri ca un fel de ceremonie de întâmpinare la cuib. Bineînţeles, şi femela are rolul ei în acest ritual, apropiindu-se cu grijă de masculul de obicei agresiv de la atîta testosteron. Cei doi parteneri încep să-şi bâţâie capul şi să-şi etaleze penajul nupţial, pentru că, am uitat să vă spun, stârcii şi egretele au în perioada pre-reproducătoare nişte pene ornamentale lungi şi frumoase, menite să atragă atenţia sexului opus, şi de aceea se numesc nupţiale. Cei doi ulterior se apucă de clămpănit din cioc, adică îşi ciocnesc în mod repetat mandibula de maxilar, emiţând în acest fel nişte sunete caracteristice. De altfel, putem observa acest clămpănit şi la cocostârcii din localităţile noastre, care îşi curbează gâtul, îşi dau capul pe spate şi încep să bată repede din cioc într-un duet fascinant.

Stârc cenușiu (Ardea cinerea). Foto: Laurențiu Petrencu

Fiecare specie are propriul ritual, şi chiar pe plan local se pot observa diferenţe subtile în felul în care două păsări decid să formeze un cuplu. Nagâţii, pe care sigur i-aţi văzut în preajma zonelor umede, au un zbor nupţial foarte frumos, acrobatic chiar, cu bătăi de aripi ample şi puternice, urcări pe verticală, înclinări pe o parte, coborâri bruşte în spirală, toate pentru a arăta partenerului cât de iscusit este.

Mie îmi place foarte mult parada nupţială la corcodeii mari (Podiceps cristatus), specie pe care majoritatea dintre noi au văzut-o pe lacuri şi bălţi. Masculul, după ce îi dă târcoale femelei, plonjează în apă pentru a-i aduce peşti, sau alge, sau alte materii vegetale, şi îi oferă acest suvenir prin repetate mişcări ale capului de la stânga la dreapta, de parcă ar zice într-una NU. Femela repetă aceleaşi mişcări, ca în oglindă, şi ambii parteneri încep să dea repede din cap, să-şi scuture capul, se apropie şi se îndepărtează unul de altul, se scufundă simultan în apă şi revin la suprafaţă în mod sincron, şi la un moment dat îşi iau avânt pe suprafaţa apei şi aleargă repede dând concomitent din aripi.

Cuplu de corcodei mari în paradă nupțială (Podiceps cristatus). Foto: Silvia Ursul

De cele mai multe ori, masculii adaugă acestor proceduri de curtare şi un colorit mai strident al penajului, o înfăţişare mai spectaculoasă şi mai dichisită, pentru a stimula femelele şi ale comunica faptul că este un purtător de gene foarte bune şi alese pe sprânceană, şi că ar transmite aceste gene şi urmaşilor care ar veni pe lume odată ce partenera s-ar lăsa cucerită.

Departe de a epuiza subiectul, mă simt nevoită să pun capăt aici. Este aproape imposibil să redai în câteva minute frumuseţea acestui fenomen interesant în lumea animală. Eu vă provoc pe fiecare dintre voi să mergeţi în cel mai apropiat parc sau lac sau pădure, şi să observaţi cu ochii voştri comportamentul păsărilor în această perioadă şi felul în care îşi formează perechile. Chiar dacă primăvara aceasta păsările s-au grăbit, şi deja multe stau la cuib, mai sunt totuşi întârziaţi care nu şi-au planificat încă situaţia familială, mai există suflete singure care îşi caută perechea şi sunt gata să se dea peste cap ca s-o găsească. Cu un binoclu şi un pic de atenţie, putem fi şi noi părtaşi la povestea de dragoste a păsărilor, şi ne putem îmbogăţi bagajul de cunoştinţe despre aceste frumoase culori ale naturii.

Lasă un răspuns