fbpx

„Păsările – culorile naturii”: Curiozități despre migrația păsărilor

10.03.2016

Apăsați pentru a asculta podcast-ul emisiunii. Imediat sub înregistrare puteți citi integral textul emisiunii respective.

 

Bine v-am găsit la o nouă ediție a rubricii noastre!

Lumea păsărilor este fascinantă. Diversitatea e la ea acasă în acest grup taxonomic: de la colibri la struți, de la pinguini la vulturi. Aceste ființe se găsesc aproape peste tot, reușind de minune să se adapteze condițiilor dintr-un anumit habitat. Aproape în fiecare zonă există cel puțin un tip de pasăre, ele lipsind doar în cele mai aspre și neprimitoare zone.

Spre deosebire de alte grupe de animale, păsările sunt foarte mobile și foarte dinamice, și au posibilitatea să treacă peste bariere naturale precum munții și mările. Capacitatea lor de a călători mii de kilometri în fiecare an și de a traversa suprafețe uriașe arată că ele au fost în măsură să colonizeze aproape toate zonele din lume, inclusiv insulele oceanice mai izolate sau ghețurile de la poli. Ce găsesc foarte interesant este faptul că unele sunt sedentare și își petrec toată viața într-un perimetru restrâns, iar altele traversează continente întregi mânate de un instinct vechi de când lumea.

Majoritatea păsărilor migrează în căutarea hranei, iarna nefiind uşor să găseşti „hrană de vară” în emisfera nordică – insecte, fructe, seminţe – dar acestea sunt abundente în alte părţi ale lumii, unde climatul este mai cald. Unele păsări, care găsesc anul împrejur resurse destule de hrană într-o anumită zonă și condițiile meteo le convin de minune, sunt sedentare și își petrec toată viața într-un perimetru restrâns. Altele, în schimb, traversează distanțe mari din ariile de reproducere în cartierele de iernare. Există chiar o specie care traversează globul de la un pol la altul – este vorba de chira polară (Sterna paradisea)– care cuibărește în Groenlanda, în apropierea cercului Polar de Nord atunci când acolo e vară, iar odată cu venirea iernii se îndreaptă spre Antarctica, unde începe vara emisferei sudice. Traversând Terra de la un pol la altul, chira polară parcurge în total circa 70.000 de km, ceea ce este absolut fascinant chiar și pentru lumea păsărilor cea veșnic aflată în mișcare.

Dar nu toate speciile de păsări fac migrații atât de lungi și atât de istovitoare. Fiecare are propriile necesități biologice, și astfel, în urma interacțiunii cu factorii de mediu, fiecare specie realizează migrația în felul ei. În funcţie de obiceiuri, de nevoile de hrană şi de drumul pe care-l au de parcurs, dar şi de condiţiile meteorologice, unele specii migrează noaptea, altele ziua, în stoluri mari, în grupuri mici sau unele chiar solitar, la înălţimi mai mari sau mai mici. Sunt unele specii care migrează cu pauze de câteva zile pentru odihnă şi hrănire, altele migrează distanţe mari fără oprire.

Motacila citnerea (codobatură de munte) aflată în migrație în Moldova. Foto: V. Ajder

Migrația reprezintă o etapă foarte dificilă pentru majoritatea păsărilor. Distanțele mari, pericolele apărute în drum, epuizarea adunată după ore de zbor neîntrerupt pun în pericol serios șansele de rezistență ale păsărilor. Pentru a supravieţui în timpul migraţiei, acestea trebuie să fie sănătoase, să aibă un strat de grăsime bine dezvoltat şi pene noi. Grăsimea se acumulează pe tot corpul păsării, sub piele. În cazul migrației de primăvară, care este mult mai rapidă și mult mai alertă decât cea de toamnă, păsările nu au timp să petreacă foarte mult timp în zonele de hrănire și să-și mențină grosimea țesutului adipos, de aceea ele ajung pe la noi slabe, moarte de oboseală și de foame. De aceea, în perioada lunilor martie-aprilie vom avea șansa să vedem destul de des numeroase păsări de tot felul care pur și simplu tăbărăsc pe câte un ochi de apă pentru a-și trage sufletul și a găsi câte ceva de mâncare. Să nu le alungăm, și să nu le speriem, pentru că ele au parcurs distanțe fenomenale și acum au nevoie de multă odihnă ca să-și împrospăteze forțele și să se apuce de construit cuiburi și să scoată pui.

Probabil că multă lume se întreabă de ce nu rămân păsările astea acolo în țările calde să-și scoată pui și să nu mai risipească o groază de energie? De ce trebuie să depună atâta efort în fiecare primăvară, să înfrunte atâtea pericole doar ca să vină în pădurile și câmpiile noastre? Răspunsul este legat tot de abundența hranei. Problema e că acolo, în cartierele lor de iernare, verile sunt foarte aspre, uneori cu secete foarte prelungite, ploi puține. Lupta pentru supraviețuire este extrem de dură, foarte puțini au șanse să vâneze și să nu fie vânați la rândul lor. Multe animale pleacă din acele locuri, migrează spre alte zone mai primitoare sau se perindă de colo colo în funcție de rata de secare a bazinelor acvatice.Din acest motiv, păsările au găsit că e cu mult mai eficient să parcurgă aceste distanțe uriașe și să-și riște viețile pentru a veni în zone unde hrana este mai abundentă și există mult mai multe șanse pentru ca puii lor să poată crește mari și sănătoși. Pe timpul verii, în emisfera nordică sursele de hrană sunt abundente, așa încât părinții pot face față cerințelor neîncetate a puilor după mâncare. Ei au la dispoziție o sumedenie de organisme și forme de viață care profită de perioada relativ scurtă de temperaturi favorabile pentru dezvoltare și reproducere, ceea ce mulțumește pe deplin păsările indiferent că se hrănesc cu insecte, fructe, semințe, plante, pești sau animale mici. În plus, ele beneficiază și de o durată mai mare a zilei, care în emisfera nordică ține și 16 ore, ceea ce le oferă timp suficient pentru a aduna hrana pentru pui astfel încât ei să crească cum e vorba proverbului: „cresc într-o zi cât alții într-o lună”.

Ei, dragi prieteni, dacă rămâneți alături de Ecofm și data viitoare, vom afla împreună cum anume se orientează păsările în călătoriile lor lungi și cum se face că se reîntorc mereu în aceeași localitate și în același cuib. Până la o nouă revedere, nu uitați să priviți cu atenție cerul: păsările încep să vină, și odată cu ele, Natura se colorează și prinde viață!

Lasă un răspuns