„Păsările – culorile naturii”: Ce facem când găsim cuiburi sau ouă?

19.05.2016

Apăsați pentru a asculta podcast-ul emisiunii. Imediat sub înregistrare puteți citi integral textul emisiunii respective.

 

Luna mai este de obicei perioada în care păsările se pun serios pe clocit. Unele au început treaba din aprilie, și poate au chiar și pui, însă adevărata explozie se produce în luna mai, atunci când putem găsi și ouă, dar și pui de diverse vârste. De aceea, este foarte posibil, atunci când suntem în aer liber, la plimbare într-o pădure sau zonă umedă, să observăm coji de ouă pe sol sau ouă într-un cuib care indică o potenţială familie de păsări în el. Ouăle păsărilor sălbatice se găsesc într-o sumedenie de culori şi dimensiuni, și cunoscând cărei specii aparțin, ne putem face o idee despre păsările care locuiesc în zona respectivă.

Uneori putem găsi pe sol doar coji de ouă, iar acest lucru ne poate comunica faptul că un animal de pradă a mâncat ouăle. Dacă cumva se găseşte gălbenuş de ou pe lângă coji, cel mai sigur este că un prădător a încercat să fure ouăle şi a scăpat prada pe jos. Prădătorii de cuib pot fi bursucii, vulpile, ciorile şi gaiţele, sau chiar și păsări mai mici care distrug intenționat cuiburile altor specii cuibăritoare. Dar dacă cojile de ou care se află pe jos sunt curate în interior, atunci cel mai sigur puiul a ieşit din ou şi coaja a căzut din cuib.

Dacă găsim un cuib, care mai ales are ouă, nu trebuie să îl atingem, și cu atât mai puțin să modificăm poziția lui sau a ouălor dinăuntru. S-ar putea ca pasărea clocitoare să fie prin apropiere, hrănindu-se, și în cazul în care vede cuibul deranjat atunci când revine, e foarte posibil să părăsească cuibul cu totul de teama ca cineva să nu îi compromită ouăle. Acesta este un comportament instinctiv, și se manifestă atunci când pasărea suspectează că cineva i-a umblat la cuib sau a schimbat ouăle între ele. În caz că nu știați, există păsări care aleg să-și depună ouăle în cuibul altora, așa cum e în cazul cucilor, care nu-și bat capul să construiască un cuib al lor și să îngrijească de urmași. De aceea, femela cucului alege strategic cuiburile în care își poate lăsa un ou, iar acest lucru se numește parazitism de cuib. De teama ca nu cumva cuibul lor să conțină un ou străin, deci un individ dintr-o altă specie, multe păsări abandonează cuibul cu totul, pentru că uneori nu-și dau seama care ou anume este străin. Așa se face că un deranj cât de mic din partea noastră înseamnă o experiență nedorită pentru pasăre. Nevoită să își părăsească cuibul, ea va trebui să înceapă de la zero construcția altuia și să depună din nou ouă, iar asta înseamnă un efort uriaș și mult timp pierdut. De aceea, cel mai bine este să nu atingem ouăle şi să părăsim imediat locul unde se află cuibul.

Dacă cuibul pe care l-am găsit din întâmplare are ouă și un adult pe ele, este la fel indicat să plecăm de acolo pentru că deranjăm pasărea. Femelele care stau pe ouă nu vor fi speriate uşor dacă ne apropiem de cuib, din contra, ele vor încerca să ne convingă să ne îndepărtăm de cuib prefăcându-se că au o aripă rănită. Dar asta va expune ouăle pentru o perioadă nedeterminată, ceea ce reprezintă o invitație pentru prădătorii adevărați care profită de situația creată și vin nepoftiți la cuib.

Pentru a fi niște prieteni cât mai buni ai păsărilor, este indicat să stăm departe de locurile unde ştim că sunt cuiburi în sezonul de cuibărire, și să le observăm doar de la distanță. Această îndeletnicire poate fi chiar educativă: cu timpul vom fi martori la eclozarea puilor, la felul în care părinții vin să-i hrănească, și chiar poate vom ajunge să fim martori la ziua în care puii vor zbura pentru prima oară. Și toate astea vor fi posibile doar dacă le oferim puțină intimitate păsărilor și ne stăpânim un pic curiozitatea.

Data viitoare vom vorbi despre ce facem atunci când găsim pui căzuți pe jos și cum putem să-i ajutăm. Pe curând!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *