fbpx

Șase birdwatcheri povestesc: de ce sunt păsările importante

Anul acesta, în prag de Ziua Internațională a Păsărilor, ne-am trezit într-o situație nouă pentru majoritatea dintre noi. Mai exact, ne-am pomenit că ne este imposibil să sărbătorim acest eveniment așa cum ne-am obișnuit în anii precedenți: cu ieșiri în teren, plimbări, activități publice și nu în ultimul rând – privitul păsărilor prin binoclu.

Ca mulți alții din societatea noastră, suntem nevoiți să stăm în case pentru a reduce la maxim interacțiunea dintre oameni și pentru a ne expune cât mai puțin la riscul de contaminare cu noul coronavirus. Și totuși, suntem cu gândul la păsări în orice moment, ne amintim de ele ca de o mare iubire ce ne așteaptă cu răbdare să revenim. Gândul la păsări ne alină angoasa provocată de izolarea în carantină și ne mângâie sufletele dornice de libertate. Acum, mai mult ca niciodată, păsările devin tot mai importante pentru fiecare iubitor al naturii.

În contextul Zilei Internaționale a Păsărilor, am întrebat o serie de prieteni ai Societății Pentru Protecția Păsărilor și a Naturii ce înseamnă păsările pentru ei. I-am rugat să ne spună ce anume le place la acest grup de viețuitoare, de ce sunt importante, cum a apărut legătura aceasta între păsări și fiecare interlocutor.

———————

———————

OLESEA LOMACA

Olesea este cea mai recentă persoană care s-a alăturat comunității SPPN. Are câteva luni de când a început să studieze păsările sălbatice și de atunci a făcut progrese spectaculoase.

      „Pe mine birdwatching-ul m-a cucerit înainte de a-l încerca la propriu.
      Prima „întâlnire” a fost prin poze. Mi s-a părut deopotrivă frumos și extravagant și cu desăvârșire interesant. Ce m-a mirat cel mai tare a fost că această lume a păsărilor este atât de aproape de noi și în același timp atât de departe, aproape străină, de la aspect și nume până la cânt și mod de viață.
      Pentru mine birdwatching-ul este plăcerea revelației. Mi se pare fascinant să poți să te apropii prin binoclu de ceva ce nu prea poți atinge cu mâna. Este emoția copleșitoare a primei întâlniri amestecată cu multă răbdare, calm si atenție.
     Dar mai întâi de toate, birdwatching înseamnă descoperirea frumuseții în orice pasăre, pentru că zilele trecute, la o ieșire în natură, am admirat o vrabie de câmp și m-am gândit cât de frumoasă e și că mi-a trebuit atâta timp ca să aflu asta!”

—————————

—————————

ALEXANDRU ȚURCAN

Alexandru și-a cultivat de mic pasiunea pentru păsările sălbatice, însă a fost nevoit să uite un pic de ea din cauza priorităților profesionale. Din vara anului 2018 s-a alăturat comunității SPPN și merge deseori în expediții de teren pentru a se bucura de păsările regăsite după o pauză lungă.

„De când mă țin minte îmi plăcea natura. Fiind copil, puteam să petrec ore în șir urmărind un melc, un mușuroi de furnici sau găinile de la bunica din țarc… Cu timpul o mai mare atenție în pasiunea mea au căpătat păsările și în special cele răpitoare.
De ce păsările? Cred că exact nu pot răspunde, poate pentru capacitatea lor de a zbura, un nivel mai avansat de libertate pe care-l posedă față de toate viețuitoarele Terrei. Iar păsările răpitoare la rândul lor sunt în vârful piramidei zburătoarelor, fiind cei mai iscusiți și rapizi zburători. Pasărea răpitoare combină finețea, eleganța și grația unei creaturi zburătoare cu puterea și vitejia unui prădător. O combinație incompatibilă și paradoxală la prima vedere. De aceea simt un colaps ușor în tot corpul când observ un reprezentant al răpitoarelor. Este greu să subestimezi rolul păsărilor, se poate o zi întreagă de polemizat asupra importanței lor în viața noastră.
Pentru mine este absolut clar că ele sunt parte componentă a unui organism complex care este planeta noastră. Este ca un organ fără de care viața omului nu ar fi posibilă.”

—————————

—————————

SILVIA URSUL

Silvia este ornitolog și co-fondator SPPN din anul 2016.
Unul din motivele pentru care a creat această organizație este pentru a asigura un mediu de comunicare și învățare pentru toți cei care sunt interesați de păsările sălbatice.

      „Eu de mică iubeam tot ce mă înconjoară, dar nu știu de ce atenția mi s-a oprit la păsări. Prin anul 2 de facultate am decis că vreau să le studiez anume pe ele, și de atunci am fost fericită în fiecare zi.  De la păsările sălbatice mi se trage toată bucuria de a trăi, ele adaugă culoare, prospețime și intrigă vieții mele cotidiene. Datorită lor simt că sunt productivă și am un sens pe această lume.
       Fascinația mea pentru păsări nu poate fi redată în câteva cuvinte. Mă rezum doar să spun că le admir pentru faptul că le trebuie atât de puțin pentru a supraviețui. Se bazează doar pe aripile lor, pe instinctele și reflexele acute pe care și le transmit din generație în generație. Spre deosebire de ele, noi oamenii suntem niște jalnice vietăți ce au nevoie de ditamai resursele pentru a trăi o zi.
       Păsările m-au fascinat din secunda în care le-am descoperit. Zece vieți de-aș trăi, tot asta aș face: uitându-mă la păsări și convingându-i și pe alții să facă la fel.”

—————————

—————————

GHEORGHE ȚÎCU

Gheorghe și-a descoperit pasiunea pentru păsări în primăvara anului 2018, fiind unul dintre curioșii veniți de Ziua Internațională a Păsărilor (1 aprilie). De atunci el s-a alăturat expedițiilor în teren organizate de SPPN și a învățat multe lucruri importante despre păsările sălbatice din jurul nostru.

       „Natura e minunată, iar păsările ocupă un loc special pentru noi. Ne anunță de primăvară prin cântecele melodioase ce se aud din fiecare tufăriș, copac sau peticel de pământ.
    De ce îmi place să le observ sau să le studiez? Pentru că sunt fascinante. E de necrezut cum acel ghem de zeci de grame parcurge mii de kilometri pentru a-și înfiripa un cuib și a depune o pontă, din care se va ivi următoarea generație.
Zborul, cântecul, penajul, toate aceste aspecte ale păsărilor te copleșesc emoțional și determină o liniște lăuntrică.
      Și am și o recomandare iubitorilor de natură: ieșiți la o plimbare prin pădure sau pe un câmp și oferiți mai multă atenție acelor cântece melodioase și făpturilor ce le interpretează. Posibil că o să vă schimbe viața.”

—————————

—————————

CRISTINA KIFA

Cristina, sau Criss, cum îi zicem noi, a fost prima persoană care și-a manifestat dorința de a fi voluntar SPPN, la câteva săptămâni după fondarea organizației. De atunci, ea a fost în numeroase expediții și a participat la mai toate activitățile organizate de SPPN.

„Pentru dragostea de păsări îi zic un mare mulțumesc cățelușei mele. Fiind în compania unui patruped, doar natura te primește și te farmecă, te face chiar să te îndrăgostești de ea pentru totdeauna. Însă, în timp ce unele locații magice sunt la depărtare, păsările mereu reușesc să-mi aducă bucurie chiar și în mijlocul orașului de beton.
        Îmi place că pentru a urmări păsările nu e obligatoriu să le înveți pe de rost precum o formulă chimică, ci poți să le observi și admiri precum un copil. Cu toate acestea, am văzut că există 2 tipuri de oameni: cei ce se “fugăresc” după un număr cât mai mare, și cei care cu drag admiră chiar și vrăbiile din grădină. Eu fac parte din a doua categorie: îmi place să descopăr cât de deștepte sunt vrăbiile atât de des trecute cu vederea, cum pot reține ceva timp de un an, dar îmi fac griji cât de vulnerabile sunt când li se taie măceșul sau iasomia… Mă joc cu nucile aruncate de ciori pentru a le sparge și chiar mi-am făcut un reflex să stric toate nucile din cale pentru a le lăsa ca hrană porumbeilor și ciorilor. Ador culoarea albastră a pițigoiului, durează probabil un veac să fac o poză reușită cu gaița, iar intrezărirea unui pescăraș îmi aduce noroc pentru un an întreg.  
    Sunt multe interacțiuni ce fac parte din viața de zi cu zi, și la sigur nu mă plictisesc căci văd pe viu multe păsări pe care le-am auzit prima oară din poveștile buneilor, iar pentru asta le mulțumesc celor de la SPPN.”

—————————

—————————

SERGIU PRUTEANU

Sergiu este alături de SPPN chiar dinaintea înființării organizației, făcând birdwatching încă din anii de liceu. În prezent își împarte timpul între acest hobby și alte pasiuni legate de domeniul său de studii (suport IT, securitate cibernetică).

SERGIU PRUTEANU

     „Sunt unul din membrii mai pasivi pe teren. Eu fac birdwatching fiind atent la păsările pe care le văd în timp ce merg pe drum, mă plimb prin parc, privesc pe geam spre iazul din apropiere…
     Deși ies rar în teren cu scopul clar de a face birdwatching, sunt mereu atent la păsări de fiecare dată când ies pe-afară.
     Am început acum vreo 15 ani în urmă, așa, fără să-mi dau seama. Totul a pornit de la faptul că mie întotdeauna mi-a plăcut ciripitul păsărilor dimineața, gălăgia lor în timpul zilei și, în special, melodiile lor în amurg sau chiar noaptea. Acestea sunt diferite și anume ele m-au făcut să fiu mult mai atent la păsări. Treptat am început să fiu atent, să văd păsările pe care le aud. Apoi a urmat o perioadă în care am fost foarte interesat de păsările răpitoare. Atunci am început a fi mult mai interesat de partea științifică a subiectului păsărilor și treptat am ajuns să fac citizen science și să devin un birdwatcher.”

……………

2 thoughts on “Șase birdwatcheri povestesc: de ce sunt păsările importante

  1. Elena Bivol

    Mi-au placut foarte mult toate articolele. Mai ales deoarece nu se axeaza pe sportul de a descoperi cat mai multe pasari sau de a le identifica precis, desi inteleg ca si aceasta e frumos, ci pe emotiile extroardinare, pe care le simti cand esti aproape de o pasare, cand o admiri in naturaletea ei, cand intelegi fara nici o educatie specializata ca pasarile sunt indicatori ai sanatatii naturii, dar si fiinte care ne spun mereu ceva, poate fiecaruia ceva diferit, dar totusi ceva foarte pretios. Ma bucur asa de mult ca exista atatia tineri, care sunt fascinati de pasari si de natura!

    1. Ursul Silvia Post author

      Si noi ne bucuram ca ne cititi si sunteti alaturi de noi! Pentru Dvs. ce insemnatate au păsările sălbatice?

Lasă un răspuns