„Păsările – culorile naturii”: Să vorbim despre pelicani

04.08.2016

Apăsați pentru a asculta podcast-ul emisiunii. Imediat sub înregistrare puteți citi integral textul emisiunii respective.

 

Astăzi vă propun un subiect mai puțin discutat pe la noi, dar cu siguranță foarte interesant. De multe ori am întâlnit persoane curioase să afle mai multe despre aceste păsări. Pentru unii, sunt atât de exotice și par să trăiască într-o lume atât de îndepărtată, încât imaginea lor este rareori corelată cu țara noastră. Dar uite că ei vin la noi, negreșit, în fiecare vară, și se simt foarte bine aici. E vorba despre pelicani!

Sunt cele mai mari păsări de la noi, având dimensiunea de 150-170 cm și cântărind peste 10 kilograme. Sunt păsări greoaie, care au nevoie de un start mai anevoios pentru decolare. De obicei, pelicanul aleargă de pe sol ca să câștige în accelerație, exact ca și un avion. Deosebirea este că dă masiv și des din aripi, iar cei care au avut norocul să vadă pelicanii zburând aproape de ei, au simțit ceva asemănător vântului puternic în jurul lor. Caracteristic pentru pelicani este ciocul lung, care are pe partea inferioară un sac ce se poate dilata. Când plonjează după pește, își țin ciocurile larg deschise la adâncime mică, și le folosesc exact cum folosim sacoșa la cumpărături: îndeasă acolo peștii și apa în care aceștia înoată. E foarte interesant modul în care pelicanii se hrănesc: un întreg stol se așează pe suprafața apei în formă de semicerc, gonind și încercuind peștele către mal. Prinși în capcană, peștii nu mai au unde fugi, decât în ciocurile larg deschise ale pelicanilor flămânzi. Există cazuri când aceste păsări vânează împreună cu cormoranii, o altă specie acvatică care se poate scufunda în apă și care la fel adoră peștii. Datorită faptului că se hrănesc cu pești bolnavi sau izolați în bălți pe cale de desecare, pelicanii sunt considerați ca sanitari piscicoli.

Pelicani creți (Pelecanus crispus). Foto: V. Ajder

Sunt păsări gregare, sociale, își petrec toată viața în stoluri mari, iar în sezonul de cuibărire formează colonii imense. Colonia cea mai apropiată de noi se află în Delta Dunării, care de altfel este cea mai mare colonie de pelicani din Europa. De exemplu, în cazul pelicanului comun, colonia de la Roșca-Buhaiova numără nici mai mult, nici mai puțin de 18 633 de indivizi, iar pelicanul creț, o rudă mai sensibilă și mai rar întâlnită, este reprezentat de 500 de indivizi care au decis să crească pui aici. Nu toți pelicanii vin vara în zona temperată pentru a cuibări. Sunt mulți tineri, care nu ajuns la maturitatea sexuală, dar umblă în grup pentru a face rost de mâncare. De obicei, ei nu sunt legați de un loc anume, așa cum sunt cei cu pui, și de aceea se simt liberi să umble pe unde le place. Mulți vin în Republica Moldova pe timpul verii, și uite așa putem vedea din aprilie până prin septembrie stoluri de pelicani poposind pe lacurile de la Manta, Beleu, Taraclia și Congaz. Aceste lacuri din sudul țării, bogate în pești, sunt preferatele pelicanilor, și ei zboară de la unul la altul în căutare de pește. Uneori se mai întorc în Delta Dunării, sau poposesc prin Bugeacul ucrainean, iar în septembrie-octombrie se pornesc în grup spre Delta Nilului, regiunea Golfului Persic sau coastele Asiei.

Pelicani comuni (Pelecanus onocrotalus). Foto: V. Ajder

Pelicanii și-au diminuat mult efectivele în ultimele decenii. Locurile lor de cuibărit s-au redus treptat, ca urmare a pătrunderii factorului uman și a degradării zonelor umede, astfel încât pelicanii au dispărut în mare parte din vestul și centrul Europei. Deși pelicanii au mai cuibărit în secolul al XV-lea in Danemarca, s-au retras apoi tot mai mult din fața civilzației. În prezent, au foarte puține locuri de refugiu, cel mai important dintre ele fiind Delta Dunării. Dar și noi ne putem mândri cu lacurile noastre din sudul țării, care atrag în fiecare vară numere mari de pelicani, și ornitologi din vest care se bucură ca niște copii atunci când văd aceste păsări în habitatul lor natural.

Actualmente, pelicanii sunt strict protejați în toată Europa. În România, din 1955, speciile de pelicani au fost declarate monumente ale naturii, iar coloniile sunt, de asemenea, protejate, pătrunderea în ele fiind strict interzisă. În Republica Moldova, atât pelicanul creț, cât și cel comun, sunt incluse în Cartea Roșie ca specii periclitate și critic periclitate. Din păcate, aceste monumente ale naturii sunt supuse unor presiuni constante de către factorul uman. Pescarii le prigonesc din cauza că mănâncă mult pește, iar braconierii le împușcă. Este de-a dreptul urât să alungăm aceste păsări deosebite, care și-au găsit aici unul din puținele refugii de pe continentul european.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *