„Păsările – culorile naturii”: Cine sunt cocorii?

01.09.2016

Apăsați pentru a asculta podcast-ul emisiunii. Imediat sub înregistrare puteți citi integral textul emisiunii respective.

 

Diversitatea atât de mare a speciilor de păsări, asemănarea lor, stilul lor de viață, ne face uneori să confundăm păsările între ele. De exemplu, o confuzie veche pe care am observat-o frecvent este cea referitor la cocorstârc și cocor. Majoritatea dintre noi avem tendința să credem că e vorba de una și aceeași pasăre, eu însă mă voi folosi de aceste 5 minute pentru a explica diferențele dintre cele două specii de păsări.

Cocostârcul, sau barza cum i se mai spune în unele locuri, este o pasăre comună în satele noastre. Îndrăgită pentru faptul că își face cuib foarte aproape de casele oamenilor, cocostârcii se numără printre primele păsări care ajung primăvara la noi, fiind numite din această cauză „vestitori ai primăverii”. Cu statura lor înaltă, cu penajul alb încadrat de dantela neagră a aripilor, cocostârcii se foiesc toată vara în cuibul lor cocoțat la înălțime, își cresc puii chiar sub ochii noștri, și odată cu venirea toamnei încep lungul drum al migrației spre tărâmurile calde.

Cocostârc sau barză albă (Ciconia ciconia). Foto: Laurențiu Petrencu

Cocorii, toxonomic vorbind, fac parte din cu totul altă familie de păsări, și au alte preferințe de trai. Sunt foarte timizi, retrași, și evită cât pot localitățile. Aceste păsări trăiesc in câmp deschis, preferând să stea pe lângă ape, in tinuturilemlastinoase din pădurile boreale sau în pădurile de pe malul râurilor. În Europa sunt cunoscute 2 specii de cocor, cea mai comună fiind cocorul mare (Grus grus). Ca aspect, este ușor mai înaltă decât cocostârcul, ajungând la înălțimea de 2 m și 20 cm. Gâtul și picioarele sunt lungi, la fel ca la cocostârc, însă au culoarea neagră. Penajul diferă foarte mult: cea mai mare parte a corpului este de culoare gri, capul și gâtul este negru, în creștet are o pată roșie, iar coada este stufoasă. Cealaltă specie de cocor este cocorul mic (Grus virgo), care așa cum sugerează numele, are o înălțime de până la 1 m, și un penaj asemănător cocorului mare.

Cocor mare (Grus grus). Photo credit: József Gergely

Cocorii cuibăresc cu precădere în jumătatea nord-estică a continentului, și își fac cuibul direct pe sol, având forma unei movilițe căptușite de vegetație, unde femela depune două ouă. La această specie este fascinantă parada nupțială, când perechile exectă niște dansuri nupțiale spectaculoase. De altfel, aceste păsări, grație stilului de viață monogam, au devenit simbolul vieții îndelungate, a fericirii, fidelității în căsnicie și în dragoste.

Cocor mic (Grus virgo). Photo credit: Gunjan Arora

Atât cocorul mare, cât și cel mic, sunt apariții rare la noi. Deși cândva erau foarte răspândiți, numărul lor a început să scadă continuu din cauza degradării habitatelor, în special a mlaștinilor care au fost asanate în scopul valorificăr lor agricole. De aceea, astăzi s-a ajuns în situația ca întâlnirea cu un cocor să fie rară și mult prețuită de iubitorii de păsări. Unii bătrâni mai recunosc strigătul puternic al cocorilor, acele sunete prelungi, ca de trompetă care pot fi auzite de la kilometri depărtareși care se pare că ajută la păstrarea unităţii cârdului în timpul zborurilor lungi de migraţie. Acest strigăt, care odată demult se auzea primăvara deasupra satelor noastre, i-a determinat pe poeți și cântăreți să-l compare cu strigătul libertății, al demnității, al emoțiilor care nu mai vor să fie înnăbușite de controlul rațiunii. În unele țări, cum ar fi Coreea de Sud sau Japonia, oamenii au învățat să imite mișcările grațioase ale acestor păsări și să-și creeze propriul dans folcloric, în care îşi unduiesc braţele, se rotesc, şi se apleacă şi chiar stau într-un picior. Dansul este executat de bărbați îmbrăcați în costume care imită penajul cocorilor, și care vorbește de la sine despre amprenta pe care aceste păsări au fixat-o asupra oamenilor.

Iată cum, dragi prieteni, cunoașterea păsărilor ne poate ajuta să ne îmbogățim atât cunoștințele noastre generale, cât și patrimoniul cultural al comunității de care ne simțim legați. Contez pe faptul că veți căuta singuri mai multe informații despre cocori, și că vă veți îndrăgosti și voi de aceste păsări grațioase.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *