Aceste mici şi fascinante creaturi dispar pe zi ce trece: furnică cu furnică, albină cu albină, fluture cu fluture…

În 1963, Rachel Carson ne avertiza în cartea sa „Silent Spring” despre daunele masive pe care le provocăm planetei noastre. Încă de pe atunci, habitate bogate în insecte, cum ar fi fânețele, mlaştinile şi pădurile tropicale, au fost arate, drenate şi arse în masă la nivel global. Autoarea cărții a evidențiat că problema pesticidelor şi fertilizatorilor a devenit extrem de mare, estimând că anual 3 milioane de tone de pesticide ajung în mediul natural la nivel global. Astăzi, unele pesticide folosite pe larg sunt de mii de ori mai toxice insectelor decât cele ce au existat pe timpul lui Rachel Carson!

Pământurile sunt degradate, râurile „sufocate” şi poluate cu chimicale. Încălzirea globală, un proces practic neobservat 50 ani în urmă, amenință planeta cu distrugerea. Toate aceste schimbări au avut loc în decursul vieților noastre, iar rata creșterii lor accelerează.

Estimările variază mult şi sunt imprecise, dar evidența ştiințifică care documentează dispariția insectelor creşte an de an, iar studiile publicate descriu variatele ramificații ale acestei probleme: colapsul populațiilor de Fluture monarh (Danaus plexippus) din America de nord,  rărirea insectelor forestiere şi stepice din Germania, sau micşorarea faimoaselor specii de bondari şi fluturi din Marea Britanie.

Ce ar fi viața noastră fără insecte?

Puțini oameni par să realizeze efectele devastatoare ale dispariției insectelor. În primul rând, bunăstarea umană este afectată, căci avem nevoie de insecte pentru a poleniza culturile de plante, pentru a recicla frunze, resturi organice şi cadavre, pentru a menține solul sănătos, etc. De asemenea, multe alte vietăți de talie mare depind de insecte ca sursă de hrană (păsări, peşti, broaşte). Plantele sălbatice depind de insecte pentru a fi polenizate, iar pe măsură ce acestea devin insuficiente, viața pe pământ nu va mai fi deloc așa cum o știm noi.

Majoritatea din noi locuim la oraş şi înaintăm în vârstă văzând puține alte insecte în afară de muşte, țânțari şi gândaci de bucătărie, aşa că aproape toți disprețuim insectele. Adesea ne referim la ele cu dezgust și le acuzăm că răspândesc boli. Puțini apreciază importanța lor, dar şi mai puțini văd cât de frumoase, fascinante şi misterioase sunt aceste ființe.

Insectele sunt prezente pe Pământ de peste 500 de milioane de ani şi alcătuiesc procentajul cel mai mare de animale existente pe planeta noastră. Gândiți-vă: numai furnicile întrec oamenii de un milion de ori.

La cât de divers este acest grup de animale, este firesc ca acesta să aibă o importanță mare și să stea la baza lanțurilor trofice acvatice şi terestre. Spre exemplu, omizile şi greierii sunt erbivore, ceea ce înseamnă că pot procesa materia fibroasă a plantelor în proteine care apoi sunt uşor digerate de animalele mai mari. Există şi insecte prădătoare cum ar fi viespile şi călugărițele, care la rândul lor tot ajung prada unei multitudini de păsări, lilieci, păienjeni, reptile, amfibieni, mamifere mici şi peşti ce nu ar avea nimic de mâncat dacă nu ar exista insectele. La rândul lor graurii, broaştele, şi somonii ce se hrănesc cu insecte ajung prada răpitorilor de top cum ar fi ulii, stârci sau acvile.

Dispariția insectelor înseamnă mai puțină mâncare pentru omenire

Pierderea insectelor din lanțul trofic nu ar fi devastatoare doar pentru animalele sălbatice, ci ar avea consecințe directe şi pentru proviziile de hrană umane. Majoritatea europenilor sunt dezgustați de ideea de a mânca insecte, ceea ce este ciudat gândindu-ne că strămoşii noştri adesea aveau insecte în dieta lor. În prezent, circa 80% din populația globală consumă insectele în mod regulat, această practică fiind foarte comună în America de Sud, Africa, Asia, şi Oceania. O practică foarte folositoare ar fi ca oamenii să crească insecte în loc de porci, vaci şi găini deoarece este mai eficient din punct de vedere a energiei şi necesită mai puțin spațiu şi apă. În plus, insectele oferă o sursă mai sănătoasă de proteine, fiind bogate în aminoacizi şi reduse în grăsime saturată. Așadar, insectele sunt o variantă mai sănătoasă decât carnea de vită sau alte tipuri de carne. Dacă am dori să hrănim populația de 10-12 miliarde de oameni care se preconizează a fi până în 2050 pe planetă, atunci ar trebui să luăm în considerare creşterea insectelor ca o ramură a zootehniei mult mai sustenabilă şi sănătoasă.

Insectele ne oferă și o multitudine de alte servicii vitale. 87% din toate speciile de plante necesită polenizare animală, majoritatea fiind realizată de insecte. Plantele sălbatice ar dispărea în lipsă de polenizatori: nu ar mai exista păpădii, maci, albăstrele şi multe altele. Nu doar plantele sălbatice ar avea de suferit, ci şi cele ¾ din speciile domestice cultivate de oameni și care necesită polenizatori. Dispariția polenizatorilor ar însemna că anual am avea pierderi de 235-577 miliarde de USD. Lăsând aspectul financiar la o parte, trebuie de realizat că nu putem susține alimentar populația în creştere fără polenizatori. Desigur că putem produce suficiente roade la nivel caloric deoarece culturile precum orez, grâu şi orz nu necesită polenizatori, iar acestea contribuie enorm la dieta noastră. Însă trăind doar pe pâine, orez, şi terci vom ajunge imediat să fim deficienți de minerale şi vitamine. Imaginați-vă o dietă fără căpșuni, ardei, mere, cireşe, castraveți, roşii, cafea, dovleci şi multe alte mii de specii. Lumea deja produce prea puține fructe şi legume decât avem nevoie pentru a avea o dietă echilibrată cu toții. Fără polenizatori ar fi imposibil să ajungem la acele 5 fructe şi legume zilnice de care avem nevoie.

Insectele de asemenea sunt implicate în procesarea materiei organice cum ar fi frunzele căzute, copaci uscați şi fecale animale. Aceasta este o muncă vitală, pentru că astfel nutrienții sunt reciclați și devin din nou disponibili pentru a fi absorbiți de plante. Şi totuşi majoritatea descompunătorilor niciodată nu sunt observați. Din cei pe care îi putem vedea cu uşurință sunt descompunătorii de cadavre. Spre exemplu, muştele detectează cadavrele la câteva minute după moartea acestora, şi imediat depun o sumedenie de ouă care eclozează în doar câteva ore şi îşi încep viața de larve, grăbindu-se să consume cadavrul până nu ajung alte insecte. Alte insecte, precum furnicile, cară semințe spre muşuroi, dar uneori le pierd, ceea ce înseamnă că o nouă plantă va creşte acolo. Avem şi insecte care ne dau mătase, altele miere. În total, serviciile pe care ni le asigură insectele sunt estimate să valoreze cel puțin 57 de miliarde de USD anual, doar în SUA, deşi aceste numere sunt irelevante căci fără insecte oricum întreaga planetă s-ar înfometa.

Insectele nu sunt studiate suficient

Din păcate, în pofida faptului că insectele sunt atât de importante, acestea sunt mult mai puțin studiate decât vertebratele, iar oamenii de ştiință nu cunosc aproape nimic semnificativ despre majoritatea speciilor dintre cele 1 milion care au fost descoperite şi denumite. Distribuția, abundența şi biologia lor ne este în totalitate necunoscută. Necunoscute mai sunt şi celelalte 4 milioane de specii ce sunt estimate ca nedescoperite. Este o ironie mare când te gândeşti că unele specii dispar chiar acum înainte ca noi să le descoperim.

În 2015 un grup de entomologi de la Krefeld Society au anunțat niște numere absolut devastatoare. Acești oameni de știință au început încă din anii ’80 să prindă și să studieze insecte din rezervații naturale din Germania. Ei au adunat insecte ce proveneau din 63 de locuri diferite, timp de 17 000 de zile (27 de ani). În total: 53kg de insecte. Ei au observat că în perioada 1989-2016 biomasa totală de insecte prinse în capcane a scăzut cu 75%. În mijlocul verii, când Europa se află în apogeul cantitativ de insecte, s-a remarcat o scădere şi mai drastică, de 82%. În octombrie 2019, un alt grup de entomologi germani au publicat descoperirile lor timp de 10 ani. Studiul arăta că zonele de câmpie o duc foarte rău, pierzând ⅔ din biomasa de artropode. În păduri biomasa a scăzut cu 40%.

Este ceva în neregulă cu Germania, sau acest fenomen este simțit peste tot în lume? Fluturii din Marea Britanie, fiind cele mai studiate insecte din lume, văd acelaşi declin. Aceştia sunt monitorizați an de an de către cei de la Butterfly Monitoring Scheme. Specialiştii spun că numărul fluturilor găsiți în grădini şi la ferme a scăzut cu 46% din 1976 până în 2017. Nu doar în Europa, ci şi la nivel global insectele precum muştele, bondarii, greierii, albinele, viespile şi multe altele, au o tendință de scădere.

Deşi monitorizarea insectelor este dificilă, deseori folosim tendințele numerice ale păsărilor insectivore pentru a afla cât de bine sau rău o duc insectele. Spre exemplu, populațiile de păsări ce prind insectele din aer au scăzut mai mult decât oricare alt grup de păsări din America de Nord, cu circa 40% între 1966-2013. Caprimulgii, rândunelele, drepnelele şi lăstunii sunt în declin de 70% în ultimii 20 de ani. În Anglia, muscarii au scăzut cu 93% între 1967-2016. Sfrânciocul roşiatic (Lanius collurio) chiar a dispărut în Anglia în anii ’90. Se estimează că doar în Marea Britanie sunt cu 44 de milioane de păsări mai puține decât în 1970.

Ce putem face?

Pentru a salva aceste mici ființe trebuie să acționăm urgent, şi putem face asta în mai multe moduri: unele mai simple, altele mai dificil de realizat.

În primul rând, este necesar să creştem gradul de conștientizare a societății față de problemele de mediu, şi să promovăm valori ce sunt într-adevăr utile. Desigur că acest lucru începe de la copiii noştri, prin educarea acestora de la o vârstă foarte fragedă. De asemenea, ar trebui sa înverzim zonele urbane. Imaginați-vă un oraş verde umplut cu copaci, grădini de legume, flori sălbatice şi lăculețe în fiecare colț liber – în grădinile noastre, în parcuri, cimitire, margini de drumuri, căi ferate şi toate acestea să fie complet lipsite de pesticide.

Organizațiile guvernamentale de conservare ar trebui finanțate corespunzător, iar strategiile şi scheme de cercetare ar trebuie întocmite pentru a studia tendințele populaționale ale insectelor. Trebuie să îmbunătățim protecția legală a insectelor şi habitatelor, căci în multe țări din Europa majoritatea insectelor nu sunt protejate de lege. Insectele rare ar trebui să fie considerate egale păsărilor sau mamiferelor rare. Dacă sunt mici nu înseamnă că nu-s importante.

Deşi relativ puține specii de care cunoaştem au dispărut complet, majoritatea speciilor sălbatice sunt amenințate cu dispariția din cauza habitatului redus şi expunerii la problemele cauzate de oameni. Noi, oamenii, nu înțelegem de fapt gravitatea situației şi nici nu suntem capabili să prezicem cât de rezistentă este de fapt natura.

Dar un lucru putem face: Acționăm acum, ori niciodată.

Articol preluat de pe site-ul www.theguardian.com:
„The insect apocalypse: Our world will grind to a half without them”
Traducere și adaptare: Mihai Ghilan