fbpx

„Păsările – culorile naturii”: Hrănirea păsărilor iarna

08.12.2016

Apăsați pentru a asculta podcast-ul emisiunii. Imediat sub înregistrare puteți citi integral textul emisiunii respective.

 

Luna decembrie a început, ninsorile se perindă tot mai des și nimeni nu se mai miră de ele, temperaturile reci de peste noapte ne conving să ne îmbrăcăm mai gros – într-un cuvânt, iarna și-a intrat în drepturi. Noi începem să ne oțărâm de frigul de afară și toată lumea este în căutarea unui cămin cald. Grădinile devin triste și mohorâte, imașurile verzi altă dată se întind posac până în orizonturile cenușii, iar zilele în care plafonul de nori grei nu se urnește de deasupra noastră ne par monotone și sumbre.

Dar dacă privim atent pe geam, vom observa în cotidianul nostru gri pete vesele de culoare, fracuri mici și drăgălașe, ochișori neastâmpărați, aripi neobosite ce zboară din streașină în streașină.Micii noștri prieteni din lumea păsărilor se apropie tot mai mult de noi în miez de iarnă. Grădinile, curțile, parcurile și scuarurile sunt înțesate de viețuitoare zburătoare, care, puse în dificultate de lipsa tot mai accentuată a hranei, se adună în număr mare prin grădini și pe lângă case, unde se străduiesc să supraviețuiască adăpostindu-se pe unde pot: scorburi, cuiburi abandonate, crăpături.

Pe toată perioada sezonului rece, păsările suferă adesea de foame,acesta fiind unul dintre cele mai frecvente cazuri de mortalitate naturală a păsărilor sedentare. În căutările lor, ele sunt nevoite adesea să renunțe la hrana din timpul verii și să caute alte resurse. Acesta este momentul în care noi putem să dăm o mână de ajutor prietenilor noștri înaripați. Cine sunt aceștia? Îi vedem zilnic prin grădini și parcuri, iar dacă nu i-am observat până acum, vă invit să ne încordăm un pic atenția în simplele noastre plimbări: pițigoii, țiclenii, măcălendrii, mierlele, ciocănitorile. Deseori putem vedea și mugurari, cinteze, botgroși, iar în unii ani geroși putem găsi și mătăsari alungați de crivățul necruțător din nord.

Pițigoi albastru (Cyanistes caeruleus) la hrănitoare. Foto: Vitalie Ajder

Cea mai simplă metodă de a ajuta aceste frumoase înaripate este de a agăța în grădinile noastre o hrănitoare pentru păsări sau o căsuță și s-o umplem zilnic cu mâncarea lor preferată. Evident,diferite păsări preferă tipuri diferite de mâncare, în funcţie de tipul de cioc. Există păsări care consumă mâncare moale (bucăţi de fructe moi, ovăz și stafide) și cele cărora le plac seminţele (mei,nuci, seminţe de dovleac, dar cele mai bune și mai ușor de procurat sunt semințele de floarea soarelui). Cei mai generoși dintre noipot oferi ambele tipuri de hrană, lăsând la atitudinea păsărilor să consume hrana adecvată pentru ciocul fiecăreia. Așa cum am spus, semințele de floarea soarelui constituie cea mai bună hrană pentru păsările insectivore. Foarte potrivită, dar mai scumpă, este sămânța de cânepă, cea de bostan și cea de mei (doar că este însă mai puțin hrănitoare). Pe lângă acestea, se mai poate da păsărilor păsat, făină de porumb măcinată gros (sau mămăligă), orez și ovăz (de preferință fiert), cartofi, morcovi și alte zarzavaturi fierte (le vor mânca mai ales mierlele),bucăți de măr (inclusiv mere bătute sau parțial stricate), alte fructe, miez de nucă, fructe de pădure strânse toamna și uscate, scoruș, porumbele, soc.

În perioadele foarte geroase, se recomandă adăugarea unei hrane mai grase, de origine animală (bile de seu sau untură). Slănina (nesărată și neafumată),carnea fiartă (de exemplu cea care a rămas pe oase de la mâncarea noastră), ouăle fierte, brânza – toate sunt foarte apreciate de micii înfometați zgribuliți care vor devora totul pentru a-și asigura suportul de calorii necesare supraviețuirii nopților geroase.

Cel mai bine este să punem mâncare dimineaţa devreme sau târziu după-amiază, pentru ca păsările să compenseze consumul de energie din timpul nopţii. Dacă există un strat de zăpadă și un strat permanent de gheaţă pe pământ, e bine să punem mâncare până la sfârșitul lui martie.

Suportul pe care punem hrănitoarea trebuie astfel ales încât pe el să nu poată urca pisicile, deci vom folosi un stâlp, o țeavă metalică sau peretele casei unde vom fixa o hrănitoare suspendată.Aceasta va descuraja și gaițele sau ciorile (mai puțin agile decât pițigoii) care sunt capabile să golească repede hrănitorile, lăsând flămânde păsările de talie mică. Dacă nu găsim un stâlp la îndemână, putem pune hrănitoarea într-un copac aflat la o distanță mică de câteva locuri de refugiu (arbuști, șoproane, alți copaci, sârme de rufe etc.).

Dacă am amplasat hrănitoarea în grădina noastră, avem grijă s-o umplem frecvent și să nu lăsăm o prea mare pauză între 2 reîncărcări. Păsările tind să se obișnuiască repede cu sursa de hrană și, în perioade de criză, devin chiar dependente, astfel încât o întrerupere bruscă și îndelungată le pune în dificultate pe timp de iarnă.

Nu punem în hrănitori semințe sărate, pentru că sarea este dăunătoare pentru păsări. La fel de dăunătoare sunt și pâinea, biscuiții și orice alte produse de patiserie, care nu trebuie să facă parte din dieta păsărilor sălbatice. De asemenea, nu le dăm hrană pentru câini și pisici sau alte animale de companie.

Cocoșar (Turdus pilaris) hrănindu-se dintr-un măr. Foto: Laurențiu Petrencu

În ceea ce privește construirea hrănitorii propriu-zise, putem găsi pe internet o sumedenie de modalități ieftine și practice pentru a face acest lucru. Putem procura căsuțe și hrănitori gata făcute din lemn, dar cel mai simplu este să utilizăm o sticlă din plastic pe care o vom umple cu semințe și pe care o vom perfora în două locuri: un orificiu pentru ca pasărea să poată lua sămânța din recipient, și încă un orificiu situat puțin mai jos prevăzut cu un suport pentru ca pasărea să se așeze în timp ce scormonește după semințe.

Urmând aceste câteva mici recomandări, întreaga familie va avea o preocupare deosebit de plăcută pe întreaga perioadă a iernii și poate că cei mici vor adăuga încă un hobby pe lista lor amarnic de lungă: hrănitul și privitul păsărilor sălbatice. Și nu costă mai nimic!

Lasă un răspuns