fbpx

„Păsările – culorile naturii”: Grauri și vacile

20.10.2016

Apăsați pentru a asculta podcast-ul emisiunii. Imediat sub înregistrare puteți citi integral textul emisiunii respective.

 

Natura este plină de relații de tip cauză efect. Este un amețitor amalgam de relații între diverse organisme care se influențează reciproc, este un șir de cauze uneori greu detectabile care provoacă efecte unde nici nu te aștepți. De exemplu, o situație curioasă adusă la lumina zilei de către ornitologii danezi este legătura fină dintre declinul graurilor în Europa de Vest și felul în care se pășunează la ei.

Graurul este o specie răspândită și comună, care a suferit un declin în majoritatea regiunilor de pe continentul european. Datorită abundenței acestei specii și asocierii ei cu habitatele umane, este privită ca o pasăre obișnuită care nu prezintă griji pentru conservarea ei, însă schimbările radicale apărute ca efect al modificării stilului de pășunat au alarmat ornitologii. Aceștia au comparat tendințele populaționale din fiecare țară în încercarea de a investiga cauzele declinului. Rezultatele lor au arătat un declin general la nivel de continent, mai dramatic în Europa de vest și de nord și mai moderat în Europa Centrală și de est. Tot ei au observat că în Danemarca populația de grauri a suferit în perioada 1976-2015 un declin de aprox. 60%, iar în anii 1990, densitatea graurilor a fost corelată pozitiv cu abundența cirezilor de vaci în 13 locații. În alte locuri unde s-au înregistrat declinuri ale populațiilor de grauri s-a observat absența totală a cirezilor. Ornitologii s-au decis să pună cap la cap aceste observații, și au ajuns să publice un studiu care confirmă faptul că prezența turmelor de vaci în pășuni are o influență mare asupra prezenței și cuibăririi graurilor în aceste locuri. În cele ce urmează, noi vom încerca să explicăm această stranie cauzalitate.

Graur (Sturnus vulgaris). Foto: Laurențiu Petrencu

Danemarca este o țară în care predomină peisajele agricole (60% din suprafața totală a țării este acoperită de terenuri agricole), care de secole au reprezentat locuri de pășunat pentru cirezile de vite. În ultima vreme, multe ferme s-au modernizat și automatizat. Nu se mai iese cu vitele la pășunat, în schimb au fost create hale speciale pentru animale în care iarba de pe pășune le este adusă gata cosită. Acest lucru a determinat schimbări la nivelul populațiilor de grauri în ultimii 40 ani. Graurul este specializat pe terenurile agricole, fiind o pasăre care se hrănește cu nevertebrate și are nevoie de o înălțime mică a stratului de iarbă pentru a-și găsi hrana în straturile superioare ale solului. Aceste necesități erau de obicei rezolvate de cirezile de vite, care prin pășunatul frecvent asigurau starea potrivită a acestui tip de habitat. Odată cu mutarea cirezilor în spații închise, cosirea ierbii s-a făcut de către utilaje agricole, care secționau stratul ierbos la o înălțime prea mică. În alte locuri nu se cosea deloc, sau se înlocuia asociațiile vegetale cu culturi cerealiere. Aceste procedee au alungat graurii din locurile în care cuibăreau de obicei, afectându-le succesul reproductiv, efecte care s-au acumulat an de an, astfel încât după jumătate de secol, ornitologii danezi au estimat că la nivel continental populația de grauri s-a diminuat cu aproape un milion de indivizi. Pierderea este simțită în special în Europa de vest, acolo unde pășunile treptat dispar sau nu mai au aceeași componență ca în trecut.

La noi, în Europa de est, unde pășunatul tradițional se menține cu succes, declinul graurilor nu este evident, ba chiar există o ușoară tendință de creștere. Cine ar fi bănuit că Europa de Est ar putea surclasa Occidentul. Din câte se pare, chiar dacă din punct de vedere economic și social suntem un pic în urmă, stăm bine la conservarea naturii. Probabil întârzierea tehnologică de la noi are un cuvânt greu de spus asupra stării faunei sălbatice. Cel puțin avem numere mai mari și habitate mai naturale, dar situația oricând se poate înrăutăți dacă nu învățăm din lecția Occidentului: să ne avântăm spre dezvoltarea tehnologică cu prețul distrugerii naturii.

Lasă un răspuns