„Păsările – culorile naturii”: Despre lebede

11.02.2016

Apăsați pentru a asculta podcast-ul emisiunii. Imediat sub înregistrare puteți citi integral textul emisiunii respective.

 

Bun găsit, dragi prieteni, la o nouă rubrică dedicată păsărilor – aceste frumoase culori ale Naturii.

Vă invit să le studiem pe îndelete în minutele care urmează, și dacă tot vorbim de culori, de ce să nu începem cu cea mai simplă și frumoasă dintre toate: culoarea albă? Ce pasăre vă vine în minte atunci când evocăm această culoare? Care pasăre e simbolul eleganței, purității și grației? Bineînțeles că este lebăda! Cine nu îndrăgește frumusețea acestor păsări? Imaginea lor alunecând lin pe oglinda apei cucerește pe oricine. Cu toții privim hipnotizați la felul în care străbat luciul apei, cu gâtul lor lung și curbat, cum își șoptesc dulci nimicuri perechii lor, cea veșnic fidelă și iubitoare. Loialitatea lor este atât de cunoscută încât imaginea a 2 lebede ce înoată împreună și își apropie gâturile formând o inimă a devenit un simbol al dragostei.

Cuplu de lebede de vară (Cygnus olor). Foto: Laurențiu Petrencu

Simpatia noastră puternică și inexplicabilă pentru aceste păsări e veche încă din antichitate, și multe mituri legate de lebede au ajuns până în zilele noastre. Chiar și în timpurile moderne scriitorul Hans Christian Andersen scria despre rățușca cea urâtă, etichetată greșit chiar de când a ieșit din ou, alungată și disprețuită de semenii săi pentru că arată diferit, dar care, zărindu-se odată în apă, și-a văzut imaginea reflectată și a descoperit că este de fapt o frumoasă lebădă. Probabil că această poveste ne amintește de propria noastră transformare, de propria noastră grație și putere de a îndura câte și mai câte. Cred că de aceea iubim aceste frumoase păsări și ne bucurăm ca niște copii atunci când le vedem căutându-și de treabă pe lacurile din apropiere.

Lebedele sunt păsări migratoare, acoperind mii de kilometri în fiecare an pentru a se deplasa acolo unde un instinct vechi de când lumea le spune că e bine să-și petreacă iarna sau să scoată pui. Unele cuibăresc și la noi, altele vin aici pe timpul iernii, altele pur și simplu trec deasupra țării noastre în zborul lor gălăgios. Poate nu știați, dar în Moldova avem mai multe specii de lebede.

Lebăda de vară (Cygnus cygnus). Foto: Vitalie Ajder

Cea mai răspândită, mai numeroasă și mai cunoscută este lebăda de vară, cu numele său latin de Cygnus olor. Este o pasăre de talie mare, cântărind în medie 10 kg. Are un penaj alb imaculat și este același și la mascul și la femelă. Puii sunt cenușii, căpătându-și penele albe abia în al treilea an de viață. Ne putem asigura că este într-adevăr de vară verificându-i ciocul: acesta trebuie să aibă culoarea roșu-portocaliu cu o umflătură neagră la bază. Când înoată în apă, își ține gâtul lung în formă de S cu ciocul îndreptat în jos. Cuibărește pe aproape toate lacurile, canalele, râurile lente, și este foarte obișnuită cu prezența umană. Mai mult decât atât, nici mama, nici tatăl puilor nu se tem de nimeni, devenind foarte agresivi cu oricine și îndepărtând violent toți cei care le încalcă teritoriul. Iarna migrează spre sudul Mării Caspice, în Delta Nilului și în estul Mării Mediterane. În iernile blânde, unele exemplare rămân și la noi în țară. Aceasta e perioada când le putem confunda cu o altă specie: lebăda de iarnă. Lebedele de iarnă au și ele un penaj alb imaculat, fiind imposibil la o primă vedere să le deosebești. Dar o privire atentă asupra ciocului ne va confirma specia: acesta trebuie să fie galben cu o bandă neagră în vârf (atenție, nu la bază!). Mai mult decît atât, lebăda de iarnă ține gâtul vertical, nu-l curbează în formă de S ca ruda ei de vară. Cuibărește în extremitatea nordică a Europei (Islanda, țările Scandinave), în tundra Siberiei, preferând un climat mai răcoros. Când frigul devine insuportabil și hrana dispare, lebăda de iarnă coboară spre latitudini mai sudice, fiind mai sfioasă și mai retrasă decât lebăda de vară.

Lebede de iarnă (Cygnus cygnus). Foto: Vitalie Ajder

Eu vă invit să vizitați lacurile și izurile mici din zonele în care locuiți. Poate, dacă aveți noroc, veți vedea cu ochii voștri aceste frumoase păsări, le veți studia pe îndelete, le veți observa comportamentul și vă veți îndrăgosti de grația lor. Dacă aveți posibilitatea, vă invit să le hrăniți. Și în general, vă invit pe toți să hrăniți toate păsările pe timpul iernii. Cum anume? Rămâne să vedem data viitoare. Pe curând, dragi ocrotitori ai Naturii!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *