Anual, avem tradiția de a trece în revistă oaspeții rari care ne-au vizitat țara. Aceștia ne captează atenția an de an din diverse motive: fie pentru aparițiile lor neregulate sau extrem de rare (unele fiind observate o dată la câțiva ani sau zeci de ani), fie pentru prezența lor în cu totul alte zone decât cele cu care noi suntem obișnuiți. Așadar, în cele ce urmează vă vom prezenta speciile de păsări care ne-au luat prin surprindere pe parcursul anului 2023.

NOTĂ: O specie poate fi considerată rară din diverse motive:
– Pentru că la nivel global are un statut de conservare nefavorabil (vulnerabilă, amenințată cu dispariția, periclitată)
– Pentru că apare în mod ocazional sau accidental la noi (deși în arealul ei nativ este comună)
– Pentru că a dispărut de la noi (deși în alte țări este prezentă)
– Pentru că e prezentă la noi dar în efective reduse

ÎNCĂ O NOTĂ: Este esențial să subliniem faptul că informațiile de mai jos se referă strict la speciile pe care le considerăm rare doar la nivel local, acest lucru nefiind neapărat indicativ pentru raritatea lor la nivel regional, continental sau chiar global. Categoria de raritate a unei specii este de multe ori bazată pe disponibilitatea de informații, iar acestea sunt foarte limitate în Republica Moldova, în special din cauza numărului redus de observatori și a caracterului sporadic al monitorizărilor. Cu toate acestea, fiecare observație ne oferă o fereastră către înțelegerea și conservarea diversității avifaunistice, subliniind importanța continuării eforturilor de monitorizare și protecție a habitatelor naturale și seminaturale. În acest articol, vom explora mai în detaliu câteva dintre aceste observații remarcabile și implicațiile lor pentru conservarea avifaunei din Republica Moldova.

Acvila țipătoare mare (Clanga clanga)

Acvilă țipătoare mare (Clanga clanga). Credit: Vitalie Ajder

În 2023, studiul păsărilor sălbatice a început cu binecunoscuta și tradiționala monitorizare a păsărilor acvatice din mijlocul iernii, cunoscută și sub numele de „Recensământul Internațional al Păsărilor de Apă” sau MidWinter. Această activitate este tradițională pentru noi, fiind una dintre cele mai longevive monitorizări de acest fel din Moldova (în 2023 a ajuns la a 10-a ediție). În acest context, primul oaspete observat în 2023 are o legătură foarte curioasă cu Midwinter: specia ni s-a arătat la o distanță de 10 ani, după ce și-a făcut apariția în anul 2013, la debutul Recensământului în Moldova. Este vorba de acvila țipătoare mare (Clanga clanga) – această frumoasă pasăre a fost observată în apropierea lacului Sălaș de către Mihai Ghilan, Alexandru Turcan și Vitalie Ajder. Așadar, acest eveniment reprezintă a doua înregistrare vizuală a acestei specii în țara noastră în ultimii 10 ani.

De ce e rară? Acvila țipătoare mare (Clanga clanga) este o specie Vulnerabilă la nivel mondial. Arealul ei natural este regiunea central-asiatică, însă iernează în sudul și estul Europei. Specia efectuează pe la noi treceri regulate în perioada de migrație, însă prezența ei cel mai probabil rămâne neobservată. Totuși, datele furnizate de păsări echipate cu transmițătoare satelitare arată clar că indivizii acestei specii trec cu regularitate prin țara noastră.

Cocorul (Grus grus)

Cocori (Grus grus). Credit: Vitalie Ajder

Cocorul (Grus grus), adesea confundat cu cocostârcul (Ciconia ciconia), rămâne a fi o specie interesantă în țara noastră, având mai mult observații neregulate decât anuale. Specia poate fi observată în migrațiile de primăvară și toamnă doar cu mult noroc și perseverență. Printre puținii norocoși din 2023 se numără și Mihai Ghilan, care a avut o „întâlnire” cu un singur exemplar, surprins odihnindu-se și hrănindu-se la lacul Surchiceni (r. Căușeni) în data de 15 aprilie 2023, în timpul migrației de primăvară. De asemenea, șefa secției științe de la Rezervația „Prutul de Jos”, doamna Viorica Paladi, a avut ocazia să vadă aproximativ 28 de exemplare aflate în preajma lacului Beleu, în data de 15 noiembrie, în timpul migrației de toamnă.

De ce e rară? Specia a suferit declinuri grave la începutul secolului al XX-lea pe întreg continentul european. În multe țări, inclusiv Republica Moldova, cocorul a dispărut ca specie cuibăritoare, însă continuă să apară în timpul migrației sale spre alte țări. Principala amenințare la adresa speciei și motivul principal al declinului acesteia provine din pierderea și degradarea habitatului, ca urmare a construcției de baraje, urbanizării, expansiunii agricole și drenării zonelor umede.

Pescărița râzătoare (Gelochelidon nilotica)

Pescăriță râzătoare (Gelochelidon nilotica). Credit: Gheorghe Țîcu

Pe 18 iunie, într-o scurtă și banală expediție pe lacurile din U.T.A. Găgăuzia, a fost observată pescărița râzătoare (Gelochelidon nilotica) în timp ce se hrănea pe lacul Taraclia. Această specie este întâlnită la noi doar în perioada de migrație, fiind observată până acum doar de 2 ori: prima observație este din data 06.04.2019 și aparține lui Florian Klingel și Gheorghe Țîcu, iar a doua – cea din 18.06.2023 – aparține grupului format din Gheorghe Țîcu, Alexandru Țurcan și Silvia Ursul. Este interesant faptul că specia a fost observată în anul 2023 în același loc ca în 2019.

De ce e rară? Pescărița râzâtoare (Gelochelidon nilotica) este o specie care cuibărește în Europa de Sud, în nordul Africii, în partea temperată și de est a Asiei, și iernează în Africa Centrală și sudul Asiei. Specia nu este amenințată cu dispariția la nivel global, însă a suferit un declin substanțial în anii 1970-1990 în special în Europa de Sud-Est. Momentan, pescărița râzătoare nu este nicăieri abundentă, iar tendințele populaționale regionale variază și pot fi în declin din cauza pierderii și degradării habitatelor în centrul arealului său.

Acvila de stepă (Aquila nipalensis)

Acvilă de stepă (Aquila nipalensis). Credit: Bargan Kahyaoglu

Un veritabil oaspete rar ne-a vizitat finalul lunii iunie 2023. Este vorba de Yörük, o acvilă de stepă (Aquila nipalensis) care și-a început călătoria din Turcia, și după ce a vizitat Bulgaria, România și Ucraina, a intrat la noi în țară pentru o scurtă vizită. Trebuie să menționăm că nici un membru al echipei noastre nu a reușit să vadă pasărea în carne și oase, însă știm de vizita lui Yoruk datorită informațiilor oferite de transmițătorul satelitar cu care a fost echipată pasărea. Tânăra acvilă de stepă a poposit la noi pe data de 24 iunie 2023, pe niște câmpuri aflate la intersecția dintre raioanele Florești și Sîngerei. După această pauză de zbor, Yörük a ieșit din țară și și-a continuat călătoria mai departe.

De ce e rară? Această specie de acvilă se găsește cel mai des în Asia, dar ajunge și în Europa de Est. Populația care cuibărește în Europa este mică, în jur de 5000-20.000 de perechi, iar în perioada 1970-1990 a existat un declin substanțial al populației din cauza persecuției din partea oamenilor și pierderea habitatului ca rezultat direct al transformării stepelor în teren agricol. Pentru Republica Moldova, acvila de stepă (Aquila nipalensis) a fost dintotdeauna o specie rară, iar ultimile observații certe arată că specia trecea în pasaj până la mijlocul anilor 1960 (Averin și Ganea, „Păsările Moldovei”, 1971).

Uliu cu picioare scurte (Accipiter brevipes)

Uliu cu picioare scurte (Accipiter brevipes). Credit: Robert Rimkoski

Uneori se întâmplă chiar și în mijlocul capitalei să avem parte de observații cu specii dragi nouă. Bunăoară, într-o plimbare plimbare obișnuită prin Parcul Valea Trandafirilor, în ziua de 2 august, turistul american Robert Rimkoski a avut parte de o surpriză plăcută: uliul cu picioare scurte (Accipiter brevipes). Ce ne bucură cu adevărat este faptul că Robert a documentat astfel prima dovadă a cuibăririi speciei în oraș, deoarece a surprins în fotografia sa 2 juvenili proaspăt zburați de la cuib. Existase deja o notă despre prezența acestei specii în apropierea Chișinăului încă din iulie 2022, când prietenul nostru Alex Lomaca a surprins în fotografie un mascul adult cu prada sa, în apropierea Gării de Sud-Vest. Deși uliul cu picioare scurte este o specie care cuibărește regulat în țara noastră, observarea lui în interiorul orașului ne încântă nespus.

De ce e rară? Deși nu este o specie amenințată cu dispariția la nivel global, populația europeană a acesteia este mică (3200-7700 de perechi). Republica Moldova, alături de România, Bulgaria și Grecia, se află la limita vestică a arealului european. După cum îi zice și numele, specia se remarcă prin picioarele sale relativ scurte, care-i permit să zboare rapid printre copaci pentru a vâna prăzi mici precum insecte și păsări. Pasărea adoptă adesea o strategie de vânătoare activă, așteptând la pândă și apoi atacând prada cu mare viteză și agilitate. Așadar, fiți atenți, căci niciodată nu știți ce minunății veți descoperi într-o simplă plimbare de dimineață prin parc în oraș!

Prundăraș de nămol (Calidris falcinellus)

Prundăraș de nămol (Calidris falcinellus). Credit: Gheorghe Țîcu

Pe data de 20 august 2023, într-o expediție obișnuită la sudul Moldovei pentru a monitoriza migrația de toamnă, membrii SPPN Gheorghe Țîcu, Alexandru Turcan și Silvia Ursul au observat prundărașul de nămol (Calidris falcinellus). În acea zi specia a fost observată în două locuri diferite: 5 indivizi pe lacul dintre satele Beșalma și Congaz și 8 indivizi pe lacul Taraclia. Specia a mai fost observată în trecut, tot în timpul migrației de toamnă: pe data de 27.08.2020 lângă lacul Malcoci (r. Ialoveni) și pe data de 19.08.2018 pe lacul Taraclia (U.T.A. Găgăuzia).

De ce e rară? Nu este amenințată cu dispariția, însă nu există informații complete despre arealul său de distribuție. Specie puternic migratoare, prundărașul de nămol cuibărește în nordul continentului european, în țări precum Norvegia, Suedia, Finlanda și Rusia. La noi trece exclusiv „în tranzit” sau în pasaj, fiind observată ocazional în timpul migrației sale spre Africa.

Rândunica roșcată (Cecropis daurica)

Rândunică roșcată (Cecropis daurica). Credit: Gheorghe Țîcu

Cu o a doua observație din cel puțin ultimii 12 ani ne-a surprins în migrația de toamnă un grup de 6 rândunici roșcate (Cecropis daurica) lângă o fermă abandonată în zona lacului Taraclia. Exemplarele au fost observate împreună cu alte rândunici, de către Alexandru Țurcan, Gheorghe Țîcu și Victor Botnaru, pe data de 30.09.2023. Specia aceasta a fost observată pentru prima dată pe data de 11 mai 2019 lângă lacul Răzeni (r. Ialoveni), de către Gheorghe Țîcu și Ion Grosu.

De ce e rară? Este o observație neobișnuită pentru că distribuția acestei specii începe din sudul României până în Grecia și Turcia, iar specia nu ar trebui să treacă prin Moldova în timpul migrației. Cu toate acestea, există și abateri de la regulă, explicate prin faptul că unii indivizi ai acestei specii explorează zone noi. Această „abatere” de la traseul normal al rândunicilor roșcate ne-a surprins în mod foarte plăcut și sperăm să le mai vedem pe la noi.

Pescăriță mare (Hydroprogne caspia)

Pescăriță mare (Hydroprogne caspia). Credit: Gheorghe Țîcu

Prima zi de toamnă ne-a adus o altă raritate, de data în apropierea orașului Chișinău: pescărița mare (Hydroprogne caspia). Această specie a fost observată pe malul lacului Răzeni (r. Ialoveni) de către Gheorghe Țîcu. Specia a mai fost observată de aceeași persoană și pe data de 04.04.2020, pe lacul Taraclia.

De ce e rară? Pescărița mare este o specie migratoare cu apariții răzlețe în Republica Moldova. La nivel global, specia are o distribuție largă, dar fragmentată, iar în Europa cuibărește izolat în partea nordică și estică. Călătorește pe distanțe lungi între locurile de cuibărit și zonele de iernare, uneori parcurgând mii de kilometri. Unii indivizi au fost urmăriți chiar și pe rute care traversează întregul continent, de exemplu de la zonele de cuibărit din Europa până în Africa de Sud.

Pitulicea mică siberiană (Phylloscopus collybita tristis)

Pitulice mică siberiană (Phylloscopus collybita tristis). Credit: Gheorghe Țîcu

Toamna târzie ne-a adus un vizitator tocmai din Siberia! Este vorba de pitulicea mică siberiană (Phylloscopus collybita tristis), care a fost observată și documentată de către Gheorghe Țîcu, pe 25.11.2023 în apropierea lacului de acumulare Dubăsari. Identificarea acesteia a fost confirmată atât prin fotografierea exemplarului, cât și prin înregistrarea sunetului specific (indispensabil pentru identificarea corectă). Această observație a fost prima pentru Republica Moldova, și a fost urmată de o a doua, realizată de către Viorica Paladi doar 3 zile mai târziu, pe 28.11.2023, în alt capăt al țării, în zona Rezervației Științifice „Prutul de Jos”.

De ce e rară? Potrivit Ghidului de Identificare a Păsărilor din Europa și zona mediteraneeană ”Collins”, pitulicea mică siberiană este recunoscută ca o subspecie a pitulicei mici (Phylloscopus collybita). Cu toate acestea, menționăm că există încă o dispută în desfășurare cu privire la statutul ei, deoarece conform unor liste taxonomice (HBW and BirdLife Taxonomic Checklist v7), pitulicea mică siberiană este deja considerată o specie independentă.

 Inărița (Acanthis flammea)

Inăriță (Acanthis flammea). Credit: Gheorghe Țîcu

Iarna lui 2023-2024, începută ușor mai devreme și neobișnuită la latitudini mici, a împins specii nordice surprinzătoare pentru zona noastră! Prima dintre ele a fost inărița (Acanthis flammea) – un singur individ al acestei specii a fost observat într-un stol de sticleți (Carduelis carduelis), pe data de 9 decembrie 2023. Păsările se hrăneau pe malul lacului de acumulare de la Dubăsari și au fost observate de către Gheorghe Țîcu și Alexandru Țurcan. Specia a mai apărut pe la noi sporadic de-a lungul anilor: câteva exemplare au fost văzute pe data de 26.02.2006 de către Ion Grosu, pe data de 10.02.2019 de către Gheorghe Țîcu, și pe data de 15.02.2019 de către Silvia Ursul și Vitalie Ajder.

De ce e rară? Inărițele sunt cunoscute pentru migrația lor sezonieră, călătorind între zonele de reproducere din nordul Eurasiei și zonele de iernare din Europa și Asia. Specia are o distribuție circumpolară, fiind întâlnită din nordul Eurasiei până în nordul Americii de Nord, Groenlanda și Islanda. La final de toamnă, inărițele „coboară” la latitudini mai sudice, cum ar fi Republica Moldova, însă nu prezente în fiecare iarnă. Sunt cunoscute pentru obiceiul lor de a se hrăni într-un mod cu totul ciudat: ele atârnă de crengile copacilor, cu capul în jos, pentru a ajunge la semințele care altfel ar fi inaccesibile.

Gâsca cu gât roșu (Branta rufficolis)

Gâscă cu gât roșu (Branta rufficolis). Credit: Vitalie Ajder

Fiind o specie vulnerabilă la nivel global, credem că gâsca cu gât roșu (Branta rufficolis) merită inclusă în lista cu specii remarcabile din 2023. Specia a fost văzută în mai multe rânduri, în diferite locații și de mai mulți observatori. Colegii Alexandru Țurcan, Vitalie Ajder și Silvia Ursul au „inaugurat” șirul observațiilor pe data de 17 ianuarie 2023, când au înregistrat prezența a 14 exemplare pe lacurile de la Manta. Ulterior a urmat Mihai Ghilan, care a văzut un exemplar pe 02.02.2023 pe lacul Ucrainca (r. Căușeni). Fiind un veritabil oaspete al sezonului rece, gâsca cu gât roșu a fost observată și pe data de 17 noiembrie 2023, de Gheorghe Țîcu, pe lacul Beleu (Rezervația „Prutul de Jos”). Observația a survenit la o zi după ce doamna Viorica Paladi a anunțat despre prezența acestei specii pe teritoriul rezervației (16 noiembrie 2023).

De ce e rară? Gâsca cu gât roșu cuibărește în zona de tundră a Siberiei, însă în timpul sezonului rece vine să ierneze în regiunea Mării Negre, pe coastele vestice ale acesteia, în special în România și Bulgaria. Unele stoluri ajung și în Republica Moldova sau Ucraina. Populația globală a acestei specii este în declin, fiind amenințată cu dispariția din cauza degradării zonelor de cuibărit prin activități de minerit și din cauza vânătorii accidentale în teritoriile de migrație şi iernare.

Mătăsar (Bombycilla garrulus)

Mătăsar (Bombycilla garrulus). Credit: Vitalie Ajder

Anul 2023 s-a încheiat cu o iarnă fabuloasă care ne-a adus un încântător cadou de sărbători: vizita surprinzătoare a mătăsarilor (Bombycilla garrulus). Această specie trăiește în mod normal în nordul Europei (Rusia și Finlanda), însă în unii ani migrează în numere mari în zone foarte sudice, inclusiv Republica Moldova, în căutare de hrană. Fenomenul, numit „erupție”, are loc în anii când resursele de hrană sunt mai sărace în habitatul lor obișnuit, însă vizita lor din această iarnă a fost „grăbită” și de instalarea unui front rece timpuriu. Așadar, o primă observație a stolurilor de mătăsari a fost cea din 16 decembrie 2023, când colegii noștri Mihai Ghilan, Alexandr Stanislavschi, Antonio Doncea și Vitalie Ajder au văzut 8 indivizi lângă localitatea Cureșnița Nouă (r. Soroca). Ulterior, Andrei Lazarchevici a monitorizat un grup de 40 mătăsari, pe data de 18 decembrie 2023, în orașul Călărași. Alte stoluri de diverse mărimi au fost observate și la începutul anului 2024, de către colegii noștri aflați cu monitorizări în diverse zone ale țării, însă aceste observații vor face obiectul unui viitor articol.

De ce e rară? Deși nu face obiectul nici unei categorii de vulnerabilitate, mătăsarul continuă să fie pentru noi un oaspete rar din simplul motiv că nu vine prea des pe aici. Doar în anumite ierni, cu o frecvență de 10-12 ani, au loc erupții în urma cărora numere mari de indivizi ne vizitează.

Alte specii rare (dar nu chiar așa de rare)

Din această categorie fac parte câteva specii de păsări la care am început să acumulăm din ce în ce mai multe observații, cu alte cuvinte să obținem informații mai ample despre prezența lor în Republica Moldova:

• Ferestraş moţat (Mergus serrator) – în mod tradițional, observăm această specie în aproape fiecare ediție a Recensământului Internațional al Păsărilor Acvatice. În 2023, un ferestraș moțat a fost observat pe lacul Costești-Stânca, pe data de 15 ianuarie, de către Vitalie Ajder, Andrei Lazarchevici și Alexandru Țurcan. Specia cuibărește în zonele temperate și de tundră din nordul Europei, iar la noi este prezentă în perioada de migrație și iernare.

• Șoim de iarnă (Falco columbarius) – prezența acestei specii în perioada rece a anului a devenit un eveniment regulat, datorită monitorizărilor anuale la păsările răpitoare efectuate constant de mica noastră echipă. Astel, dacă în trecut existau puține observații legate de apariția șoimului de iarnă, iată că în ultimile ierni specia apare tot mai des printre înregistrările noastre. În acest sens, un exemplar de Falco columbarius a fost observat pe data de 22 ianuarie 2023 de către colegii noștri Alexandru Țurcan și Gheorghe Țîcu în apropierea satului Roșcani (r. Anenii Noi) a stârnit entuziasm și admirație în comunitatea noastră mică. Specia a fost observată și de către colegii Mihai Ghilan și Antonio Doncea, pe data de 17.11.2023, lângă localitatea Sălcuța Nouă (r. Căușeni), și de Silvia Ursul pe data de 16.12.2023 aproape de lacul Taraclia.

• Pescăruș asiatic (Ichthyaetus ichthyaetus) – această specie de pescăruș își face apariția la noi în aproape fiecare primăvară, probabil în traseul său de migrație spre ariile de cuibărit. Specia are o distribuție restrânsă în zona estică a Europei și centrul Asiei, fiind întâlnită în ultimii ani în jurul Mării Negre. În anul 2023, pescărușul asiatic a fost observat de două ori: pe data de 4 martie pe lacul Taraclia (autori observație: Silvia Ursul, Gheorghe Țîcu și Victor Botnaru), și pe data 22 iulie pe lacul Comrat, de către un grup de 8 membri și voluntari SPPN.

• Erete alb (Circus macrourus) – această specie de pasăre răpitoare apare sporadic la noi, având o distribuție care urmărește zonele stepice est-europene și central-asiatice. În Republica Moldova nu este cuibăritoare, fiind prezentă doar în perioada migrației (primăvara și toamna), când tranzitează teritoriul țării. Astfel, un erete alb a fost observat de către Vitalie Ajder pe data de 16 aprilie 2023, în preajma lacului de la Sărata Nouă (r. Leova). Un alt erete alb a fost văzut de Mihai Ghilan, pe data de 11 august, lângă localitatea Zolotievca (r. Anenii Noi). Este specia de erete cu cea mai rară prezență în Republica Moldova. Cuibărind în special în Asia Centrală, majoritatea exemplarelor ce migrează în Africa folosesc ruta de migrație est-pontică (prin estul Mării Negre); astfel, puține exemplare urmează ruta de la vestul Mării Negre, care trece și prin țara noastră.

• Nisiparul (Calidris alba) – această specie face parte din grupul păsărilor de țărm, adaptate traiului în habitate lacustre. Fiind o specie cu cerințe ecologice specifice, nisiparul nu este întâlnit des pe la noi, putând fi observat doar în timpul migrațiilor pe care le efectuează între cartierele de iernare (Africa) și ariile de cuibărit (zona arctică). În 2023, această specie a fost surprinsă de către Victor Botnaru pe data 9 august, pe lacurile Plop (r. Căușeni) și în zilele următoare văzută și de către Mihai Ghilan tot în aceeași locație.

• Lebăda mică (Cygnus columbianus) – această specie începe să fie observată tot mai des de către comunitatea noastră, dar oricum intră pe lista de specii rare pentru că în continuare există puține observații în Republica Moldova. Fiind un vizitator de iarnă, prezența lebedei mici este înregistrată doar în perioada rece a anului și doar în câteva locații din țară. Astfel, în anul 2023, specia a fost observată de Gheorghe Țîcu pe data de 17 noiembrie, în Rezervația „Prutul de Jos”.

DISCLAIMER:
Acest material este produs pe baza contribuțiilor, datelor și imaginilor oferite în mod voluntar de către membrii Societății Pentru Protecția Păsărilor și a Naturii și reprezintă un efort considerabil de creație al întregii echipe.
Orice informație preluată din acest articol se va face cu acordul SPPN. Vă mulțumim pentru înțelegere.