02.02.2017
Apăsați pentru a asculta podcast-ul emisiunii. Imediat sub înregistrare puteți citi integral textul emisiunii respective.
Dragi prieteni, azi sărbătorim Ziua Internațională a Zonelor umede. În fiecare an, la data de 02 februarie, comunitatea internațională marchează acest eveniment menit să amintească tuturor rolul zonelor umede în menținerea sănătății mediului înconjurător. Anul acesta, tema setată de Convenția Ramsar este „Rolul zonelor umede în prevenirea riscului de dezastre naturale”. Cu alte cuvinte, astăzi ne vom opri să reflectăm un pic asupra modalității în care zonele umede previn fenomenele extreme, susțin viața și ajută comunitățile.
Pe lângă aceste aspecte, zonele umede reprezintă habitate deosebit de importante pentru păsări. Întrucât emisiunea noastră este despre acest grup de animale, am decis să răspundem la întrebarea de ce au păsările nevoie de zone umede?
Zonele umede oferă o varietate mare de habitate și resurse de hrană pentru a asigura traiul și reproducerea păsărilor. Păsările de apă depind foarte mult de zonele cu apă stătătoare sau lin-curgătoare pentru a se hrăni sau pentru a cuibări, pentru a-și crește puii, pentru a se odihni sau găsi adăpost. Din acest motiv, multe și diverse specii de păsări pot fi văzute aproape pe tot parcursul unui an în preajma suprafețelor acvatice: rațe, gâște, lebede, corcodei, pelicani, cormorani, cresteți, egrete, stârci, lopătari, ploieri, fugaci, fluierari, nisipari, piciorongi, chire, pescăruși….
Ciclul lor de viață, sau măcar câteva secvențe ale acestuia, se desfășoară în perimetrul zonelor umede, iar păsările s-au învățat să profite de varietatea de zone umede care există la momentul actual pe planetă: mlaștini, lagune, estuare, delte, golfuri, plaje deschise, lacuri de apă dulce sau sărată, râuri, baraje, orezării, terenuri inundabile.
Multe păsări de apă se deplasează frecvent către zone proaspăt inundate pentru a se hrăni sau cuibări înainte ca acestea să sece. Unele zone umede permanente sau semi-permanente pot oferi adăpost pentru diverse specii de păsări atunci când alte zone sunt uscate pentru o lungă perioadă de timp. Multe specii de păsări depind de anumite tipuri de zone umede (lagune, lacuri de acumulare, delte) pentru odihnă în timpul migrațiilor lungi.
Păsările de apă folosesc o serie de habitate umede pentru aprovizionare cu o varietate mare de alimente. Acest lucru contribuie la satisfacerea nevoilor dietetice specifice pentru diferite specii de păsări de apă, întrucât multe dintre ele se hrănesc cu pește, altele cu plante, iar altele cu organisme nevertebrate. Printre cele care mănâncă pești (de obicei sunt păsări de talie mare) se numără pelicanii, cormoranii, stârcii, egretele și corcodeii. Zonele umede cu apă adâncă atrag rațele scufundătoare, cum ar fi rața roșie (Aythya nyroca), rața cu ciuf (Netta rufina), rața cu cap castaniu (Aythya ferina) sau rața moțată (Aythya fuligula). Aceste păsări se hrănesc cu plante acvatice și animale, în special crustacee de apă dulce. Stuful și papura din preajma bazinelor acvatice oferă un habitat cât se poate de potrivit pentru cresteți, lișițe (Fulica atra) și găinușe de baltă (Gallinula chloropus). Zonele mlăștinoase și cu apă puțin adâncă reprezintă locuri de hrănire bogate pentru păsările care se hrănesc cu nevertebrate, cum ar fi lopătarii, țigănușii, scoicarii, ploierii, fugacii sau fluierarii (păsări la care de obicei ornitologii le spun „limicole”).
Masculi de rață cu cap castaniu (Aythya ferina). Foto: Laurențiu Petrencu
Pe timpul primăverii precipitațiile masive pot determina extinderea bălților și mlaștinilor, inundarea luncilor râurilor sau ruperea digurilor. Acest lucru, deși este neplăcut pentru oameni, atrage o sumedenie de păsări de apă. Primăvara și vara inundațiile stimulează un nivel ridicat de productivitate în aceste zone umede temporare, determinând o creștere explozivă a crustaceelor, moluștelor, plantelor acvatice, insectelor, peștilor și broaștelor – un meniu foarte variat și deosebit de delicios pentru păsările de apă. Această abundență de hrană oferă condiții ideale pentru cuibărire, „convingând” păsările că aici e locul perfect pentru a-și crește urmașii. Din acest motiv, mule specii de păsări s-au adaptat condițiilor fluctuante ale zonelor umede, dezvoltând un fel de răspuns la regimul natural de inundații a râurilor și lacurilor. Mărimea, timpul și durata inundațiilor și rata de scădere a nivelului apei într-o zonă umedă sunt factori importanți – fie individual, fie în combinație – care influențează succesul și amploarea reproducerii păsărilor.
Multe păsări folosesc zonele umede în perioada marilor migrații: de primăvară și toamnă. Majoritatea folosesc o cale/rută de migrație parcursă de generații întregi de predecesori. Aceste rute reprezintă traseul pe care îl parcurge o pasăre din locul în care cuibărește (continentul european dacă vorbim de partea asta a lumii) spre locul unde iernează (arealul Mării Mediterane sau vastul continent african). Majoritatea păsărilor din vestul Europei migrează către Africa urmărind linia continentului și trec prin strâmtoarea Gibraltar, evidențiind astfel ruta de migrație est-atlantică. La celălalt capăt al Europei, în est, majoritatea păsărilor migrează spre Asia pe culoarul Munților Ural și Caucaz, iar cele care vor să ajungă în Orientul Apropiat sau Africa de Est trec prin Delta Dunării și strâmtoarea Bosfor. Zonele umede dispuse pe traseele de migrație reprezintă locuri esențiale pentru supraviețuirea speciilor migratoare. Cocorii sau gâștele sălbatice, spre exemplu, au nevoie de arii umede în îndelungatele lor migrații sau atunci când trebuie să-și petreacă iernile aspre într-un bazin acvatic capabil să le ofere surse de hrană.
Păsările de apă, de-a lungul migraţiilor lor sezoniere, pot traversa frontierele; prin urmare, trebuie să existe politici internaționale comune destinate conservării zonelor umede, a florei şi a faunei lor. În acest sens, Convenţia asupra zonelor umede de importanţă internaţională, îndeosebi pentru păsările acvatice, cunoscută sub numele de „Convenţia RAMSAR” este un tratat interguvernamental adoptat la 2 februarie 1971, pentru conservarea şi utilizarea raţională a zonelor umede esenţiale în vederea furnizării habitatului pentru păsările de apă. Republica Moldova a aderat la această convenție în 1999, desemnând 3 zone umede de importanță internațională (Nistrul de Sus Otaci-Holoșnița, Nistrul Inferior Copanca-Talmaza și Lacurile Prutului de Jos Manta și Beleu). Aceste zone sunt de o frumusețe deosebită, adunând anual specii de păsări spectaculoase a căror vizită poate fi de neuitat pentru toți iubitorii de păsări!