21.06.2016

Apăsați pentru a asculta podcast-ul emisiunii. Imediat sub înregistrare puteți citi integral textul emisiunii respective.

Bine v-am găsit, îndrăgiții noștri ascultători și iubitori ai Naturii. Uite că s-a făcut deja jumătate de an de când această rubricuță există, și deși nu ne aflăm la o aniversare propriu-zisă, este totuși o importantă bornă cronologică, pe care astăzi o fixăm în calendarul nostru de păsărari. Au trecut 6 luni de când, în fiecare joi, v-am tot povestit despre obiceiurile păsărilor legate de hrană, cuibărit, migrație, reproducere și comunicare. Subiecte interesante, pe care ornitologii le tot aprofundează și tot scot informații cu care surprind lumea în continuare, și pe care noi am încercat să le comprimăm aici în 5 minute. Aceste subiecte sunt departe de a fi epuizate și vom reveni la ele pe parcursul emisiunii, însă astăzi vă propun să vorbim despre cel mai simplu și mai banal lucru legat de păsări: cum de fapt putem să le observăm, să le vedem cu ochii noștri și să corelăm observațiile noastre cu ceea ce auzim la radio? Ce trucuri putem folosi pentru a îndesi observațiile noastre? Despre asta vom vorbi astăzi, despre metodele de a vedea mai bine păsările din apropierea noastră.

În primul rând, este nevoie să ne ascuțim simțurile, dacă ne putem exprima așa. Văzul și auzul devin de bază în această îndeletnicire. Va trebui să observăm cu o iuțime din ce în ce mai mare toate mișcările pe care le fac păsările, să le reperăm prin tufișuri, copaci, pe apă, în zbor, oriunde se pot ascunde sau odihni. Păsările sunt ca argintul viu, mereu în mișcare și mereu spontane, să nu credeți că se vor opri fix în fața noastră ca într-o poză pentru a ne uita cât vrem la ele. Va trebui noi să le căutăm cu ochii și să le auzim cu urechile, și aceste simțuri vor merge mână în mână cu atenția noastră din ce în ce mai ascuțită. De îndată ce vom porni cu aceste instrumente naturale, vom fi uimiți de progresul remarcabil pe care îl vom înregistra în scurt timp. Lista noastră de păsări se va îmbogăți, iar curiozitatea noastră va crește.

^{Mărăcinar negru (Saxicola torquata). Foto: Laurențiu Petrencu}

Evident, putem trișa un pic. De ce să n-o facem dacă putem? Nu vă gândiți la șmecherii sau păcate mari. Putem să ne cumpărăm un binoclu, dacă avem posibilitatea, pentru a dispune de niște opțiuni optice mai performante decât ochiul nostru. Cu ajutorul lui orizontul nostru vizual se va îmbunătăți, și vom avea posibilitatea să vedem păsările de departe, să le observăm silueta în zbor, penele, coloritul, comportamentul.

Totodată, putem studia mai bine cântecele lor. Există pe internet o mulțime de înregistrări cu sunetele emise de toate păsările din lumea aceasta, și datorită site-urilor web de specialitate putem descoperi multitudinea de cântece ale păsărilor noastre preferate.

Putem trișa și pentru a determina păsările să vină mai aproape de noi. Unele sunt retrase și preferă să stea ascunse, altele nu au nici o problemă să vină cât mai aproape de noi, iar altele pot fi convinse să se arate din când în când. Să nu uităm de importanța hrănitorilor în grădinile noastre. Ele sunt foarte necesare pe timpul iernii, când păsările sedentare găsesc cu greu alte resurse de hrană. Noi le putem ajuta, aprovizionând în fiecare zi hrănitoarea cu semințe, sau grăsimi animale, sau fructe fierte, sau chiar carne. Deprinse cu această activitate cotidiană, păsările vor veni foarte des în grădina noastră. De obicei, cei mai atrași vor fi pițigoii, vrăbiile, cintezele, dar la foame mare pot veni și botgroșii, sticleții, inarițele, mugurarii, etc. Cât ele se ospătează, noi le putem observa pe îndelete, le putem fotografia, le putem compara între ele și astfel le vom învăța mai repede.

^{Pițigoi mari (Parus major) la hrănitoarea instalată de SPPN în Parcul Dendrariu. Foto: Criss Kf}

Importanța hrănitorii se va prelungi și dincolo de sezonul rece, căci păsările sedentare se vor obișnui repede cu această sursă constantă de hrană, și vor începe să cuibărească în zonă. Prin urmare, nu este exclus ca după 3-4 luni de la instalarea hrănitorii să găsim adulți de pițigoi, vrăbii, grauri, sticleți convinși de abundența hranei la noi în grădină. Cuibărind aproape de noi, le vom putea vedea întreaga primăvară și un pic de vară, cât timp ele vor fi într-un zbor neîntrerupt în căutarea insectelor pentru puii lor.

Un alt truc este să amenajăm undeva în grădina noastră un loc unde păsările pot să vină să bea apă și să se scalde. Pentru ele, apa e foarte importantă, majoritatea speciilor stabilindu-se în apropierea unei surse constante de apă. Totodată, le place la nebunie să-și îngrijească penajul, întrucât păstrarea unui penaj curat și sănătos stă la baza capacității de zbor. De aceea, păsările vor vizita cât de des pot sursa de apă. Ca să le convingem să vină la noi, putem pune o simplă farfurie cu apă undeva pe sol, sau putem amenaja o platformă de adăpare a cărei schemă sau model putem găsi foarte ușor pe internet. Păsărilor nu le va trebui mult timp să descopere această scăldătoare, nici nu vor aștepta să fie invitate ceremonios. Mai mult ca sigur vor da buzna de îndată ce se vor convinge că grădina noastră nu prezintă nici un pericol pentru siguranța lor.

Un alt truc, de importanța căruia m-am convins și eu, este păstrarea unei grădini cât se poate de naturale. Folosirea ierbicidelor și a pesticidelor ne vor feri cu siguranță de atacul organismelor care ne compromit recolta, însă majoritatea din aceste substanțe chimice, mai ales care se comercializează la noi, au un spectru larg de acțiune, în senul că distrug majoritatea insectelor, chiar dacă acestea nu dăunează culturilor pe care le îngrijim. Grădina va avea un aspect curat, însă va fi total lipsită de microfauna care îi dă viață și care poate atrage alți consumatori, cum sunt păsările, care reprezintă o verigă importantă în lanțul trofic. De aceea, păstrarea unui colț simplu și natural ne poate ajuta mai mult decât credem noi, și va atrage multe specii de păsări cărora le surâde ideea de a-și petrece timpul liber căutând insecte, stând la umbră, bălăcindu-se sau căutând materiale pentru cuib.

Într-un cuvânt, apropierea noastră de natură ne va ajuta să îmbunătățim relația noastră cu păsările și să le studiem mai bine. Grija noastră pentru aceste animale ne va fi răsplătită vârf și îndesat atunci când cunoștințele noastre se vor îmbogăți. Pentru un iubitor de păsări, nu există bucurie mai mare decât să vadă îndeaproape penajul frumos al unei păsări sau să observe comportamentul ei firesc atunci când se află în habitatul său natural. Sunt mici bucurii, iar noi putem apela la trucuri simple și nevinovate pentru ca acestea să fie tot mai dese. Mult succes la păsărit!