06.10.2016
Apăsați pentru a asculta podcast-ul emisiunii. Imediat sub înregistrare puteți citi integral textul emisiunii respective.
Cu siguranță ați văzut stoluri de sute sau chiar mii de indivizi de păsări, zburând extraordinar de repede deasupra capului. Poate unii dintre noi s-au întrebat cum de nu se lovesc păsările unele de altele în timp ce brăzdează cerul cu atâta iuțime și își schimbă brusc direcția? Răspunsul este foarte simplu: păsările care zboară în stol sunt atente la semenii din jurul lor, în special la vecinii din imediata lor apropiere.
Există multe specii de păsări care zboară în stoluri. Pornind de la gâște, rațe, cocostârci, becaține, ajungând până la grauri sau sticleți, absolut toate ne încântă cu dimensiunile mari ale stolurilor care întunecă uneori cerul. Graurii sunt în special maeștri la formarea unor adevărați nori de indivizi, care atunci când se lasă peste o viță de vie sau un teren agricol pustiesc tot.
Sunt sigură că ați remarcat frumoasele stoluri de grauri acum toamna, în migrație, și ați admirat piruetele acelea complexe și imense pe care stolul le face ca și cum ar fi un singur organism. În engleză, termenul atribuit acestui tip de stol este „murmuration”, cuvânt care în română poate fi tradus cel mult drept colonie, dar care nu reflectă nici pe departe interesantul comportament al graurilor care sunt responsabili de acele răsuciri fascinante, de mișcările fluide și de schimbările frecvente de direcție.
Aceste mișcări sincrone, bruște și grațioase ale stolului de grauri sunt atât de fascinante, încât i-au determinat pe oameni de știință să studieze și să înțeleagă cum anume coordonarea mișcărilor apare atât de spontan la aceste păsări. Potrivit celor care au studiat subiectul, este foarte curios modul în care întregul grup răspunde ca un tot întreg, neputând fi divizat în subpărți independente. În 2010, Andrea Cavagna și colegii săi de la Consiliul Național de Cercetare și Universitatea din Roma, au folosit metoda modelării prin calcul avansat și a analizei video pentru a studia această întrebare. Ei au determinat că atunci când un singur graur își modifică poziția sau viteza, fiecare membru al stolului răspunde la schimbare instantaneu, indiferent de mărimea stolului propriu-zis. În esență, informația se propagă de-a lungul stolului extrem de rapid, aproape fără a suferi vreo degradare. Cercetătorii au ajuns la concluzia că stolurile de grauri se conduc de un fenomen fizic complex, observat deseori în sistemele biologice și fizice, numit scale-free correlation. Acest fenomen permite graurilor să-și sporească semnificativ ceea ce specialiștii numesc „gama percepției efective”, cu alte cuvinte un comportament asigurat de cota înaltă a raportului dintre semnal/zgomot. Un graur aflat într-un capăt al stolului poate reacționa foarte rapid la stimulii care acționează asupra indivizilor dintr-un alt capăt al stolului – ceea ce se transformă într-un beneficiu uriaș atunci când stolul încearcă să scape de un prădător.
Stol de grauri (Sturnus vulgaris). Foto: Ion Grosu
De obicei, stolul de grauri are acest comportament ca apărare împotriva unui dușman, a unui răpitor care atacă. De regulă, e vorba de șoimi sau ulii care sunt foarte rapizi în zbor. În încercarea lor de a deruta prădătorul, graurii se mobilizează imediat și încep practic să danseze în zbor, devenind un nor dens care își modifică permanent forma. Figura le iese de cele mai multe ori.
Recent, o altă echipă de cercetători, conduși de George Young de la Universitatea din Princeton, au analizat mișcările de ondulare ale stolurilor de grauri pentru a vedea modul în care păsările își reglează zborul în raport cu vecinii. Ei au determinat faptul că graurii mereu își coordonează mișcările cu cei mai apropiați 7 vecini din apropiere. Tot ei au ajuns la concluzia că acest număr depinde foarte mult de forma stolului, și nu de dimensiune. Cifra 7 pare să fie optimă pentru stolurile compacte care au asigurat graurilor vestita lor reputație. Principiul pe care ar funcționa acest mecanism este asemănător transmiterii informației la telefon. O persoană transmite un mesaj vecinului din imediata apropriere, iar acesta o dă mai departe și mai departe. La oameni, o mare parte din informația lansată inițial se pierde sau se denaturează, în schimb la grauri informația rămâne nealterată pentru cei 7 vecini din imediata apropiere. Cu alte cuvinte, un graur este capabil să perceapă concomitent schimbările provenite de la 7 semeni din jur, și să se ajusteze acestor schimbări astfel încât să-și continue zborul în cadrul stolului.
Totuși, nici una dintre teorii nu poate explica pe deplin fenomenul acestui extraordinar răspuns colectiv. Pentru ornitologi, subiectul rămâne deschis cercetării. Felul în care miile de păsări formează un nor orbitor, ce se rotește, pulsează, se condensează și se extinde cu atâta plasticitate, continuă să fie un mister, și totodată o lecție despre capacitatea Naturii de ne inspira, șoca și fascina. Este ca și cum această sincronie, această conexiune existentă între fiecare graur, ne reamintește de conexiunea pe care fiecare dintre noi o are cu lumea din jur, cu toate formele de viață.