27.10.2016

Apăsați pentru a asculta podcast-ul emisiunii. Imediat sub înregistrare puteți citi integral textul emisiunii respective.

Luna octombrie s-a încheiat, și odată cu ea s-a consumat aproape în totalitate migrația de toamnă. Multe păsări au coborât  deja spre sud, căutându-și locuri bogate în hrană unde să-și petreacă iarna. Migrația poate continua și până în noiembrie, dând răgaz celor întârziați să ajungă la latitudini mai sudice. Dar nu toate păsările din zona temperată migrează la distanțe mari sau în arii concrete. Sunt multe specii la care migrația se desfășoară într-un stil propriu și personal, dacă putem spune așa. Unii indivizi din aceeași populație pot pleca, alții pot rămâne, sau se pot deplasa la distanțe mici pe parcursul iernii. Ornitologii au numit aceste specii „parțial migratoare”.

La speciile din această categorie  doar o fracțiune din populație este migratoare, altă fracțiune este sedentară. De exemplu la mierlă migrează doar femelele și juvenilii. Masculii rămân pe timpul iernii în aceeași locație și nu pleacă nicăieri, iar specialiștii presupun că acest lucru se datorează concurenței pentru teritoriu care se face simțită primăvara devreme, când păsările încep parada nupțială și fiecare mascul are nevoie de teritoriul său pentru a amenaja cuibul. Pentru a economisi efort și energie, masculii rămân în teritoriul lor anul împrejur și evită astfel concurența pentru teritoriu atunci când toate păsările migratoare încep să sosească primăvara.

^{Mascul de mierlă (Turdus merula). Foto: Vitalie Ajder}

Și cinteza este parțial migratoare la noi, mai ales prin femele și tineret, care se  deplasează spre ținuturile nord-estice ale Africii și spre sud-vestul Asiei. Masculii, care  sunt in general sedentari, se întâlnesc mai frecvent și iarna, la noi, îndeosebi in regiunile de șes.

^{Mascul de cinteză (Fringilla coelebs). Foto: Vitalie Ajder}

Șorecarul comun, o specie răpitoare, este la fel migrator parțial, în sensul că unele exemplare rămân și iarna la noi în caz că găsesc destulă hrană. Graurii de obicei migrează, în stoluri uriașe, îndreptându-se pe timpul iernii spre bazinul Mării Negre sau mai la sud. Dar ornitologii din Marea Britanie au găsit la ei, pe durata sezonului rece, grauri veniți din Europa de Est, alungați de crivățul rece care domnește în această parte a continentului. Lebăda de vară este rezidentă în vestul Europei, dar este total migratoare în Europa de Est și Asia.

^{Șorecar comun (Buteo buteo). Foto: Vitalie Ajder}

Uliul păsărar este la fel un migrator parțial. Populațiile din nordul continentului sunt migratoare, cele din centrul Europei sunt parțial migratoare, in timp ce populațiile din sudul continentului sunt sedentare.

^{Uliu păsărar (Accipiter nisus). Foto: Vitalie Ajder}

Păsările din această categorie diferă de la o țară la alta și de la o regiune la alta, în sensul că aceeași specie poate fi considerată sedentară în Moldova, de exemplu, și parțial migratoare în Belarus. Asta pentru că fiecare specie are propriile cerințe în dependență de locul în care se află, disponibilitatea resurselor de hrană și condițiile climatice. De exemplu, în țările din nordul continentului, cum ar fi cele scandinave, aproape toate speciile sunt migratoare deplin. În regiunile mai temperate, cum ar fi Marea Britanie, Franța, Germania, Polonia, Ucraina și altele, numărul de migratori variază. De obicei cele care pleacă sunt specii care se hrănesc cu insecte, și așa cum este de așteptat, nu găsesc mâncare pe timpul iernii. Speciile care s-au adaptat și la alte meniuri, numite în biologie „omnivore” rămân sau fac zboruri scurte în căutare de hrană. Este logic că speciile din regiunile tropicale nu migrează mai deloc, pentru că mâncarea și condițiile meteo permit staționarea pe toată durata anului.

Deși  fenomenul migrației parțiale a fost atestat cu multe decenii în urmă, abia recent a început să se bucure de atenția care i se cuvine. Prin urmare, cunoștințele în acest domeniu sunt limitate, și nu sunt studiați pe deplin toți factorii care determină acest fenomen. Este evident totuși faptul că acest tip de migrație depinde de condițiile meteo, prin urmare nu are un tipar clasic și poate varia de la un la altul.

Care este importanța acestui fenomen? Migrația parțială poate fi văzută ca „o formă de placă turnantă evolutivă între sedentarism și migraționism”, așa cum s-a exprimat un ornitolog care studiază migrația, Peter Berthold. Ea permite transferul de la prima la a doua prin intermediul selecției naturale. Dacă climatul dintr-o zonă se schimbă, devenind mai blând sau mai aspru, penalizând astfel speciile sedentare sau cele care migrează, cele care migrează parțial au șansa să se adapteze în aceste condiții fluctuante.