04.02.2016

Apăsați pentru a asculta podcast-ul emisiunii. Imediat sub înregistrare puteți citi integral textul emisiunii respective.

Bună ziua și bine v-am regăsit la rubrica noastră „Păsările – culorile naturii”!

Așa cum v-am povestit și data trecută, luna ianuarie aduce pentru ornitologii din lumea întreagă Numărătoarea de Iarnă a Păsărilor Acvatice, cunoscută peste tot ca International Waterbird Census. Pentru că are loc în luna ianuarie, adică în mijlocul iernii, acest program este cunoscut în emisfera nordică sub numele de Midwinter Count. Ei bine, Midwinter-ul e ocazie foarte potrivită pentru a colecta date privind numărul de specii și numărul de păsări acvatice (și nu numai) care iernează la noi în țară.

Numărătoarea la nivel mondial tocmai s-a încheiat, pe 20 ianuarie, astfel că acum organizația care se ocupă de efectuarea acestui program  (Wetlands International) trebuie să centralizeze datele trimise din toate colțurile lumii. Fiind o țară mică, Moldova a încheiat numărătoarea de iarnă încă de pe 12 ianuarie, și astăzi ne vom opri asupra celor mai întâlnite și celor mai rare păsări de apă prezente la noi pe timpul iernii.

Așa cum am spus și data trecută, cele mai reprezentative specii în această perioadă sunt cele din familia rațelor. Această familie, cunoscută în latină sub numele de Anatidae, se laudă cu multe genuri și specii răspândite pe toate meridianele lumii. Cu măcăitul lor vesel și lipsit de griji, rațele își anunță prezența pe toate bălțile de apă, eleșteiele, iazurile și cursurile de apă. O surată foarte comună pe continentul european este rața mare, Anas platyrhynchos, și este de altfel strămoșul raței domestice.

^{Mascul de rață mare (Anas platyrhynchos) în prim plan. Femelele din aceeași specie în plan îndepărtat. Foto: V. Ajder}

Fiind o specie nepretențioasă, nu este de mirare că e cea mai cunoscută, numeroasă și răspândită din regiunea noastră. Pe masculul acestei specii îl recunoaștem imediat după capul și gâtul de un verde metalic care strălucește în soare și gulerul alb care desparte gâtul de pieptul colorat în brun. Femela lui este mai ștearsă, de culoare galben-gălbuie, fiind împestrițată de pete negre și dungi brune. Cuibăresc în stufăriș, uneori în scorburi de copaci, unde femela depune începând cu luna aprilie 8 -14 ouă de culoare verzui sau albastre-verzui, pe care le clocește intre 22 – 28 de zile. Atât părinții cât și puii se hrănesc cu tot ce le cade sub nas: plante acvatice, semințe, larve, cereale, insecte, pești, melci.

Iarna este întâlnită frecvent pe râurile interioare care nu îngheață, sau se retrag la malul mării așa cum este cazul celor din Delta Dunării. Datorită adaptării sale foarte eficiente, rața mare nu migrează, fiind sedentară la noi în țară.

O altă specie de rață relativ rară pe continentul european, dar care la noi poate fi văzută cu un pic de noroc, este rața cu cap castaniu (Aythya ferina). Este prezentă la noi atât în timpul migrației, cât și ca oaspete de vară, cuibărind în câteva locuri. Așa cum deja cred că ați înțeles, rățoiul este mai dichisit decât rața, și de aceea caracterele lui morfologice sunt cele care dau și denumirea speciei. Așa cum îi spune și numele, capul păsării este de un cafeniu metalic foarte atrăgător, gâtul și pieptul de culoare neagră, iar spatele și părțile laterale de culoare gri. Femela are o colorație maronie cu o dungă deschisă la culoare în dreptul ochilor. La fel ca suratele ei descrise până acum, această rață este și ea scufundătoare, hrănindu-se cu vegetația de pe fundul apei.

^{Mascul de rață cu cap castaniu (Aythya ferina). Foto: Laurențiu Petrencu}

Cuibul este construit în imediata apropiere a apei, acolo unde femela depune 8-10 ouă, ocupându-se singură de creșterea puilor.

Probabil că v-ați pus deja întrebarea de ce masculii de rață sunt mult mai colorați în comparație cu femelele? De fapt, extravaganța cromatică este caracteristică aproape tuturor speciilor de păsări. La foarte puține specii situația e inversă, când femela este mai frumoasă decât masculul. Această stranietate are și o explicație. În primul rând, penajul frumos și dichisit reprezintă arma de seducție folosită de mascul în timpul paradei nupțiale, când trebuie să demonstreze sexului opus cât de bine arată și ce gene bune poate el să transmită urmașilor. Cel care știe să își etaleze cât mai bine penele are șanse să sucească gâtul multor domnișoare interesate. Dar această paradă are și reversul ei: atrage și atenția prădătorilor, astfel încât masculul se află mereu în pericol. Din această cauză, Natura le-a avantajat pe femele, dându-le acest aspect tern și neatrăgător pentru a le face cât mai puțin observabile de către răpitori și oferindu-le posibilitatea să aibă grijă de progeniturile lor într-un grad mai mare de siguranță, lăsându-l pe mascul să se sacrifice de dragul perpetuării speciei.

Așa cum puteți observa, Natura este interesantă, păsările sunt interesante, și studierea lor aduce mereu și mereu noi aspecte care ne îmbogățesc cunoștințele. Până la o nouă porție de informații, nu uitați, că păsările sunt culorile Naturii!