Rândunica și lăstunul de casă : două specii foarte comune, foarte des întâlnite, dar foarte ușor de încurcat între ele. Confuzia se datorează faptului că păsările se aseamănă destul de bine între ele, cu doar câteva diferențe de aspect care scapă unui ochi ne-antrenat. La asta se mai adaugă și faptul că cele două specii frecventează aceleași habitate și cuibăresc în preajma zonelor populate de oameni.

De asemenea, mulți dintre noi au acces la informațiile ornitologice provenite din limba rusă, unde rândunicii i se spune „Деревенская ласточка” iar lăstunului de casă – „Городская ласточка”. Din acest motiv mulți cred că în fond e vorba de aceeași specie, care însă cuibărește alternativ la sat și la oraș.

Și totuși, rândunica e o specie aparte și diferită de lăstunul de casă. În continuare vom oferi informații sumare despre fiecare specie în parte.

Rândunica (Hirundo rustica)	Lăstun de casă (Delichon urbicum)
Pasăre de talie mică: lungimea corpului este de 17-21 cm, iar greutatea de 16 – 24 de g.	Puțin mai mic decât rândunica: are lungimea de 13-14 cm, iar greutatea de 15-20 g.
Coloritul general este negru pe partea dorsală, cu reflexe metalice. Gușa și fața au colorit roșu-maroniu intens (la adulți) și gălbui-cărămiziu (la păsările tinere). Sexele sunt asemănătoare.	Penajul pe partea dorsală este de culoare neagră-albăstruie, iar zona inferioara a spatelui și partea din față sunt albe. Sexele sunt asemănătoare.
foto: Vitalie Ajder	foto: Vitalie Ajder
Coada este bifurcată, lungă, ușor mai scurtă la femele și semnificativ mai scurtă la juvenili.	Coada este mai scurtă și mai puțin bifurcată decât la rândunică.
Este oaspete de vară (vine aici pentru a cuibări). Sosește începând cu sfârșitul lunii martie și pleacă înapoi spre locurile de iernare spre sfârșitul lunii septembrie.	Este oaspete de vară (vine aici pentru a cuibări). De obicei sosește în aprilie și pleacă înapoi în luna septembrie sau octombrie.
foto: Ion Grosu	foto: Ion Grosu
Cuibărește în special în zone antropice rurale. Adesea ajunge și în orașe, în special în zonele periferice.	Cuibărește preponderent în zonele rurale, lângă locuințele oamenilor, dar își face cuiburi și în clădiri părăsite.
Cuibul are formă de cupă sau balcon (partea superioară lipsește), fiind construit din peleți de noroi amestecați cu fibre vegetale (iarbă, paie etc), păr, pene. Este amplasat pe pereții externi ai construcțiilor, dar poate fi construit și în interior. De obicei pasărea preferă să-și instaleze cuibul în colțurile camerelor sau a ferestrelor.	Cuibul e fixat de perete și este complet închis, cu exceptia unei intrări înguste, rotunde sau ovale, în partea de sus. Cuibul e construit din granule de pământ moale luate de la marginea unei ape din apropiere, amestecate cu salivă și consolidat cu fire de iarbă uscată.
foto: Cristina Kifa	foto: Cristina Kifa

…..