„Păsările – culorile naturii”: Coliziunea cu ferestrele

25.05.2017

Apăsați pentru a asculta podcast-ul emisiunii. Imediat sub înregistrare puteți citi integral textul emisiunii respective.

 

Bine v-am găsit din nou, dragi prieteni, la aceeași radio, la același post de radio, să vorbim despre multe lucruri interesante despre păsări. Poate unii dintre voi au auzit de cazuri de coliziune a păsărilor cu ferestrele. Pentru alții poate sună nou și neobișnuit, dar ferestrele reprezintă un factor care provoacă moartea multor păsări. Astăzi vom încerca să aflăm de ce se întâmplă acest lucru și ce putem face pentru a ușura un pic situația.

Pentru păsări, ferestrele, geamurile de sticlă sunt mai rău decât invizibile. Reflectând frunzele sau cerul, acestea arată ca niște invitații pentru păsări să zboare. Și pentru că numărul ferestrelor din lume asta este uriaș, efectele asupra păsărilor sunt pe măsură. Potrivit unui studiu din 2014, aproape 1 miliard de păsări mor în SUA în fiecare an din cauza coliziunii cu ferestre.

De ce se întâmplă acest lucru? Păsările nu recunosc sticla ca barieră. Există două tipuri principale de coliziuni cu ferestre: de zi și de noapte. În timpul zilei, păsările se lovesc de geamuri deoarece văd în acestea imagini care se reflectă în fereastră: copaci, grădini. Sau se întâmplă să vadă prin sticlă obiectele din încăpere, precum plantele în ghivece. Cele care migrează noaptea (inclusiv majoritatea păsărilor cântătoare) se lovesc pentru că zboară în ferestre luminoase. Unele dintre aceste coliziuni nocturne sunt întâmplătoare, dar, de cele mai multe ori, păsările intenționat se deplasează spre geamuri pentru că sunt ademenite de lumina dinăuntru. Lumina distrage păsările migratoare din calea lor originală, în special în condiții de cer înnorat sau ceață. Mai există un motiv: păsările își văd uneori reflectarea într-o fereastră și atacă, crezând că-i alt individ. Acest lucru se întâmplă cel mai frecvent primăvara, când agresivitatea și simțul teritorial este ridicat. Numai că acest tip de coliziune duce rareori la moartea păsării, fiind mai mult enervant pentru persoanele care locuiesc  acolo.

Ce se întâmplă cu păsările care au lovit ferestrele, în special în primele două cazuri? Din păcate, pasărea moare adesea, chiar dacă este doar temporar uimită și reușește să zboare. De multe ori aceste păsări mor mai târziu din cauza sângerărilor interne, mai ales pe creier. Majoritatea au tendința de a zbura la o viteză de 32-48 km/h – dacă se izbesc de o fereastră la acea viteză, impactul este de obicei fatal. Sticla devine astfel un ucigaș la fel de periculos pentru păsări mici sau mari, comune sau rare, cu populații mari sau mai mici.

Vestea bună este că putem reduce pericolul pe care ferestrele locuinței le prezintă pentru păsări. Putem începe prin identificarea ferestrelor periculoase, inclusiv ferestrele mari, ferestrele asociate în unghi drept una cu cealaltă sau ferestrele care au prin fața lor o hrănitoare. Pentru a descuraja păsările mici, putem pune marcaje verticale și orizontale pe suprafața exterioară a ferestrelor. Dacă nu ne deranjează geamurile vopsite, putem folosi vopsele gen tempera sau acuarelă pentru a desena modele complicate care ne plac și care semnalează păsărilor care aici trebuie să fie o barieră. Putem lipi autocolante, hârtii, desene pe suprafața exterioară a ferestrei. Acestea sunt eficiente doar atunci când există o distanță mică între ele. În multe țări se practică lipirea unor siluete de păsări răpitoare care vânează păsările mici, precum șoimii sau acvilele, pentru a descuraja apropierea prea mare de fereastră.

O soluție bună de care mulți dintre noi deja dispun este instalarea plaselor de țânțari peste ferestre. Mulți oameni le pun pentru a împiedica intrarea gâzelor în casă atunci când geamul e deschis, dar putem să extindem aceste plase pe toată suprafața ferestrei, tensionată suficient pentru ca păsările să sară înapoi fără a se lovi. Cel mai bine e să montăm plasele pe un cadru extern, pentru o instalare și o demontare ușoară.

Există și pelicule transparente care se lipesc pe geam și care ne oferă posibilitatea de a privi în afară fără să fim văzuți din exterior. Acestea reduc cantitatea de lumină solară care ne pătrunde în casă, ajutând în acest fel și la răcirea locuinței pe timp de vară. În unele țări, preponderent mediteraneene, unde vara e foarte cald, oamenii își instalează obloane externe din același motiv, dar iată că această practică are rolul de a diminua riscul impactului păsărilor cu geamurile casei. Și pe interior putem pune jaluzele verticale, păstrând fâșiile pe jumătate deschise. Dacă avem ferestre situate pe peretele opus altei ferestre, pasărea poate avea iluzia unei căi deschise sau a unui coridor spre cealaltă parte, și va fi tentată să zboare. Dacă tragem draperia la una din ferestre sau închidem ușa putem evita izbirea păsărilor de geam.

Cu aproape 15 ani în urmă o pasăre s-a lovit de fereastra camerei mele, iar eu, neștiind ce să fac, am luat-o în casă și am ținut-o până când și-a revenit și a vrut să zboare afară. Cu siguranță unii dintre voi au avut cazuri de acest gen și nu au știut ce să facă. De atunci, am căutat sfaturi și sugestii pe care aș vrea să le știe și alții. Dacă găsim o pasăre amețită în urma impactului cu o fereastră, trebuie să ne uităm dacă nu are răni externe. Dacă aripile sunt ținute bine și corect, nu se bălăbănesc, iar ochii par a fi normali, o punem pe o creangă și vedem dacă poate să stea în picioare de una singură. Dacă da, o lăsăm acolo în pace să-și revină. Dacă nu reușește să-și mențină echilibrul, luăm pasărea în casă și o plasăm într-o cutie întunecoasă, de ex. o cutie de pantofi acoperită cu capac și cu câteva guri de aerisire. Plasăm cutia într-un loc liniștit, ferit de copii sau animale de companie, timp de 15 minute. Nu trebuie să o hrănim sau să-i dăm apă cu forța, și nici nu trebuie să o pipăim întorcând-o pe toate părțile. Întunericul din cutie o va calma și îi va da răgaz să-și revină. Dacă nu are traume serioase, pasărea se va simți bine în câteva minute și va încerca să iasă. Pentru a o elibera, vom merge afară cu cutia și-i vom ridica capacul. Nu vom face asta în casă pentru că pasărea s-ar putea să zboare în toate colțurile și ar fi imposibil s-o scoatem afară. Odată ajunși afară, vom scoate capacul și vom oferi păsării șansa să zboare. Dacă ea nu vrea, punem capacul și repetăm același lucru peste 10 minute. Dacă timp de câteva ore nu-și revine deloc, e cazul că căutăm ajutor specializat, cum ar fi veterinarii de la Grădina Zoologică. Dacă pasărea are o rană evidentă, nu mai parcurgem această procedură, ci o ducem  la un veterinar cât mai repede. S-ar putea să aibă oase rupte sau traume ale organelor interne, lucruri pe care numai o persoană abilitată poate să le rezolve.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *