18.02.2016
Apăsați pentru a asculta podcast-ul emisiunii. Imediat sub înregistrare puteți citi integral textul emisiunii respective.
Bun găsit, dragi prieteni ai postului EcoFM!
Nu știu dacă ați așteptat această rubrică la fel cum am așteptat și eu, pentru că eu număram zilele până la o nouă regăsire cu voi și la noi povești despre păsări – aceste frumoase vietăți care ne colorează viața!
Pentru mine e un domeniu atât de interesant, încât deseori nici nu știu cu ce să încep și ce să vă povestesc. Îmi vine să sar de la un subiect la altul, dar totuși e bine că-mi aduc aminte din timp de discuțiile noastre de data trecută. Dacă vă amintiți, în rubricile anterioare v-am vorbit de cât de important este să mergem pe teren și să observăm păsările în habitatul lor natural. De exemplu, habitatul potrivit pentru păsările de apă (rațe, gâște, corcodei, lișițe) este reprezentat de bazine acvatice: lacuri, bălți, mlaștini, heleșteie, lunci inundabile. Aceste locuri sunt cunoscute de obicei sub numele de „zone umede”, și recent, pe data de 2 februarie, am sărbătorit ziua internațională a zonelor umede, fiind renumite pentru faptul că au o importanță covârșitoare pentru biodiversitate. De ce? Vom afla în cele ce urmează.
Nistrul la Holoșnița (unul dintre cele 3 situri Ramsar din Republica Moldova). Foto: Vitalie Ajder
O zonă umedă reprezintă un teritoriu, complet sau parțial inundat, unde apa este principalul factor care controlează mediul natural, viaţa animală şi vegetală. Zonele umede au o distribuție mare, globală, fiind prezente de la tundră la tropice. Se estimează că ar exista în lume minim 780 milioane de hectare de zone umede (lacuri, turbării, terenuri mlăştinoase, câmpii inundate, păduri de mangrove și recife de corali).
Zonele umede sunt printre mediile naturale cele mai productive din lume. Ele furnizează apa şi produsele primare de care depind nenumărate specii de plante şi animale, fiind numite din această cauză „pepiniere ale lumii vii”. Aici se găsesc concentrări ridicate de păsări, mamifere, amfibieni, peşti şi nevertebrate. Numărul de specii (dar și de indivizi) ajunge aici la nivele fantastice, așa cum de exemplu este cazul Parcului Naţional Banc d´Arguin în Mauritania, unde anual se strâng două milioane de păsări de ţărm.
Pe lângă asta, zonele umede îndeplinesc și numeroase funcţii care au consecinţe pozitive asupra omului şi activităţilor umane: de ele depinde producerea de fitoplancton, stuf, lemn, peşti, scoici, capital pentru menţinerea activităţilor precum pescuitul, fabricarea materialelor de construcţii, agricultura (nutreţ, păşunat, etc).
Zonele umede sunt cunoscute și pentru faptul că oferă un habitat foarte apreciat de păsări. Oamenii au cunoscut și au aprofundat legătura dintre păsări și zonele umede de mii de ani, fiind găsite chiar și picturi rupestre încă din antichitate care ilustrează imagini cu păsări poposind în aceste zone. Ele reprezintă zone importante pentru păsări deoarece oferă locuri pentru reproducere, cuibărit, creșterea puilor, reprezintă o resursă de hrană și de apă potabilă, punând la dispoziția păsărilor condiții potrivite pentru odihnă, adăpost și interacțiuni sociale. Unele păsări de apă, cum ar fi corcodeii și rațele, s-au adaptat zonelor umede într-o asemenea măsură încât supraviețuirea lor ca specii depinde de existența anumitor tipuri de zone umede în raza lor geografică. Există alte specii de păsări, precum gâștele, cocorii, care au nevoie de arii umede în îndelungatele lor migrații sau atunci când trebuie să-și petreacă iernile aspre într-un bazin acvatic capabil să le ofere surse de hrană.
Stârc galben (Ardeola ralloides). Foto: Laurențiu Petrencu
Datorită acestei puternice legături a păsărilor cu resursele de apă, ornitologii au delimitat în neamul păsărilor un grup aparte, numit „grupul păsărilor acvatice” care cuprinde o serie de specii aflate în grade diverse de adaptare la viața acvatică:
păsările acvatice-scufundătoare (strict legate de ape, sunt excelente înotătoare şi scufundătoare, și îşi procură hrana exclusiv din apă: corcodeii, cufundarii, cormoranii);
păsările acvatice-aeriene (populează oceanele, mările, ţărmurile marine, râurile, lacurile şi lagunele litorale, fiind excelente zburătoare, hrănindu-se cu pești prinși la suprafața apei: fregatele, albatroșii, pescărușii, chirele);
păsările terestre-acvatice (trăiesc aproape de estuare, păduri umede, mlaştini, râuri, lacuri, heleşteie, golfuri, se hrănesc cu diverse vertebrate acvatice şi peşti: rațele, gâștele, lebedele);
păsările de ţărm (trăiesc pe marginea apelor, pe plaja nisipoasă a mărilor, pe maluri noroioase, în zone mlăştinoase, lunci inundate, mlaştini cu stufării şi smârcuri, sunt diferite ca origine, dar legate de apă prin hrană: berzele, stârcii, țigănușii, cocorii, flamingii, sitarii de mal, culicii, ploierii, lăcarii, presurile de stuf).
Din cauza că zonele umede naturale degradează (ape stagnante, vegetaţia plutitoare, mlaştini, ape curgătoare, zăvoaie inundabile, băltiri de suprafaţă ocazionale), își micșorează dimensiunile și sunt puse în pericol de multe activități umane, păsările acvatice încep să fie întâlnite tot mai rar. În lipsa acestor zone, păsările acvatice sunt nevoite să frecventeze bazine umede artificiale (pescării, eleşteie, lacuri de acumulare, canale de irigaţii, orezării, pământuri agricole inundate sezonier, cariere de piatră etc), acestea oferind noi habitate și compensând astfel pentru o parte a speciilor, diminuarea sau pierderea unor arii umede naturale.
Rață roșie (Aythya nyroca). Foto: Vitalie Ajder
Păsările de apă, de-a lungul migraţiilor lor sezoniere, pot traversa frontierele; prin urmare, trebuie să existe politici internaționale comune destinate conservării zonelor umede, a florei şi a faunei lor. În acest sens, Convenţia asupra zonelor umede de importanţă internaţională, îndeosebi pentru păsările acvatice, cunoscută sub numele de „Convenţia RAMSAR” este un tratat interguvernamental adoptat la 2 februarie 1971, pentru conservarea şi utilizarea raţională a zonelor umede esenţiale în vederea furnizării habitatului pentru păsările de apă. Republica Moldova a aderat la această convenție în 1999, desemnând 3 zone umede de importanță internațională (Nistrul de Sus Otaci-Holoșnița, Nistrul Inferior Copanca-Talmaza și Lacurile Prutului de Jos Manta și Beleu). Aceste zone sunt de o frumusețe deosebită, adunând anual specii de păsări spectaculoase a căror vizită poate fi de neuitat pentru toți iubitorii de păsări! Dacă veți rămâne alături de noi în continuare, veți afla cum puteți ajuta la promovarea acestor habitate speciale! Pe curând!