09.08.2016
Apăsați pentru a asculta podcast-ul emisiunii. Imediat sub înregistrare puteți citi integral textul emisiunii respective.
Știm deja că păsările, prin modul de viață, prin frumusețea zborului, prin capacitatea de a ajunge la înălțimi mari, i-au determinat pe oameni să stabilescă relații de cunoaștere cu aceste animale. Istoria arată că păsările au avut un rol important în viața umană, și că de-a lungul timpului, i-au ajutat pe oameni în diverse evenimente, situații grele și perioade provocatoare.
De exemplu, este cunoscută povestea gâștelor care au salvat Capitoliul roman. Istoricul roman Titus Livius,povestește îîn opera sa „De la fondarea Romei” un episod legat de lupta romanilor cu dușmanii lor de temut galii. În anul 390 îHr, Roma a fost invadată de triburi galice conduse de un oarecare Brenus. Legiunile romane au fost înfrânte și puse pe fugă în urma unei bătălii crâncene, astfel încât galii au pătruns nestingheriți în Cetatea eternă, rămasă nepăzită. Romanii s-au refugiat înspăimântați pe colina Capitoliului, singurul punt fortificat rămas necucerit. Barbarii au încercat să cucerească și acest loc, însă zadarnic, căci romanii luptau cu îndâjire știind că viața și libertatea lor depinde de apărarea acestor ziduri. Brenus s-a gândit atunci să schimbe tactica și să atace prin surprindere, în puterea nopții, atunci când toată lumea dormea. Galii au așteptat o noapte fără lună, au început să escaladeze colina, și ajungând în vârf, se pregăteau de atac. Liniștea nopții a fost tulburată de țipete și gâgâituri scurte. Un stol de gâște i-au simțit pe atacatori și au dat alarma, iar romanii au văzut în asta un semn divin. După ce i-au pus pe gali pe fugă, romanii le-au acordat din acel moment o atenție aparte gâștelor. Ele erau îngrijite și hrănite cu cea mai mare atenție, și în fiecare an, cele mai frumoase exemplare erau plimbate prin cetate, într-o ceremonie fastuoasă ce le amintea romanilor de fapta curajoasă a acestor păsări.
Gâștele în bătălia dintre romani și gali (sursă foto: hetel.ro)
Ceva mai recent, după construirea Turnului Londrei în 1078, corbii au devenit foarte legați de acest edificiu cu însemnătate cam sumbră în istoria Marii Britanii. Atrași de cadavrele care erau executate aici, corbii trăiau pe Turnul Londrei ca în sânul lui Aavram, iar monarhul Carol al II-lea e emis chiar și un decret regal prin care acorda unui număr de 6 corbi un statut aparte. Speriat de un prezicător dornic de a-și spori influența pe lângă Curte,care susținea ca nenorociri mari s-ar abate asupra Coroanei britanice dacă corbii ar părăsi Turnul, Carol al II-lea a dispus îngrijarea lor atentă. Există chiar și un Maestrul al Corbilor, care trebuia să-i hrănească permanent și să asigure prezența lor neîntreruptă în Turn. În caz contrar, se credea că prezența lor in sumbra fortareata asigura faptul ca la orizont nu se profileaza catastrofe pentru Tron și Regatul Unit. De atunci, prezența corbilor s-a aflat în strânsă legătură cu siguranța Marii Britanii ca stat. Chiar și astăzi în serviciul turnului se află 6 corbi: Branwen, Hugine, Munin, Gwyllum, Thor si Baldrick. Un corb bătrân, Hardy, care a ieșit la pensie după 29 de ani de activitate, locuiește într-o casă din provincie a Marelui Maestru al Corbilor, Derrick Coyle, în vârstă de 61 ani.
Corbii de la Turnul Londrei (sursă foto: www.descoperalocuri.ro)
Porumbeii au jucat un rol deosebit în istorie, datorită capacității lor de a zbura la distanțe mari și de a ține minte destinațiile. Fiind folosite ca postași, aceste păsări și-au îndeplinit cu seriozitate misiunea îndeosebi pe timp de război. De exemplu, porumbelul Comando s-a aflat în slujba forțelor armate britanicce în timpul celui ed-al doilea război mondial, fiind renumit pentru inteligenta lui remarcabila. Pe timpul razboiului, acest porumbel a îndeplinit cu succes 90 de misiuni, primind medalia Dickin pentru eroism manifestat în cadrul a trei operațiuni importante efectuate în anul 1942. Informatiile pe care Commando le transporta erau atât de secrete, încât nici macar cand a fost medaliat superiorii săi nu au putut menționa detalii ale acestor misiuni. Ei au pomenit doar ca era vorba despre „informatii valoroase”. De asemenea, agentii britanici au mai mentionat ca „in doua dintre misiuni, porumbelul a lucrat in conditii deosebit de nefavorabile”. In general, foarte putini porumbei reuseau sa se intoarca din misiuni. Din opt porumbei, se întorcea de obicei cel mult unul. Știind de existenta acestor pasari, nemtii aveau lunetisti și soimi antrenati sa-i ucida pe „mesageri”, iar cei care supraviețuiau puteau cădea victime raidurilor aeriene, vremii proaste sau altor factori. Porumbelul Commando a demonstrat ca este o pasare de exceptie, si a facut nici mai mult nici mai putin de 90 de drumuri pe teritoriul inamic. Aceasta pasare a supravietuit războiului pentru a se bucura de un bine meritat statut de vedetă. A participat la o expozitie de porumbei mesageri din timpul razboiului si a fost obiect de studiu pentru cei care doreau sa aiba pasari la fel de curajoase si tenace ca el.
Porumbelul Comando (sursă foto: wikipedia)