Cele mai stringente două provocări cu care se confruntă astăzi societatea
sunt schimbările climatice și declinul biodiversității
– iar sănătatea pădurilor noastre este esențială pentru a le aborda pe ambele.

Discuțiile publice din ultimele săptămâni s-au axat foarte mult pe aprovizionarea cu lemne de foc la scară națională a populației, ca o măsură de soluționare a provocărilor energetice anticipate în sezonul rece care urmează să vină.

Aceste discuții au ridicat multe semne de întrebare privind rolul pădurilor în viața noastră, de multe ori privite ca surse de lemne de foc. Toate dezbaterile au lăsat biologilor un gust amar, pentru că ideea de „pădure=lemne de foc” a eclipsat grava problemă a pierderii biodiversității. Mai bine zis, urgența legată de aprovizionarea cu lemne nu a permis formarea unui mesaj clar legat de sănătatea habitatului forestier în lumina problemelor energetice. Pentru ecologi, ecologiști, activiști de mediu și iubitori ai naturii s-a confirmat încă o dată că natura e mai puțin importantă decât economia, mai bine zis decât necesitățile urgente de a trece ziua de mâine. A câta oară, societatea vrea să iasă dintr-un impas economic pe seama și cheltuiala naturii. Iar mesajul autorităților și silvicultorilor cum că „plantăm la loc ce am tăiat” nu are vreun impact liniștitor asupra celor preocupați de starea biodiversității, căci este bine cunoscut faptul că plantarea nu e nici pe departe la fel de bună pentru mediu așa cum este lăsarea în pace a pădurilor bătrâne.

În lumina schimbărilor climatice și a degradării constante a mediului, protecția și refacerea ecosistemelor primare trebuie să primeze în fața plantării copacilor. Din păcate, se pare că majorității populației din Republica Moldova îi scapă acest aspect crucial, iar toate discuțiile publice se învârt în jurul mizei „câtă pădure putem tăia”.

Pădurile mature au valoare inestimabilă

Cu toții am fost informați de importanța plantării de copaci. Mai mult decât atât, suntem sensibilizați să plantăm constant și să „creeăm” mai multe păduri, să mărim suprafața împădurită a țării. Însă aproape nimeni, în afară de biologi, nu-și pune următoarea întrebare: poate încercăm să nu mai tăiem?

Cred că toate discuțiile despre păduri ar trebui să pornească de aici. E timpul să recunoaștem faptul că în Republica Moldova tăierea pădurilor se face într-un ritm galopant, mai iute decât o arată statisticile oficiale. Motivele sunt diverse: fie pentru asigurarea cu lemne de foc, fie pentru executarea lucrărilor de „regenerare naturală”, fie pentru alte lucrări de management forestier cunoscute doar de lucrătorii din domeniu. Se pare că încetinirea ritmului de tăiere a pădurilor nu trece nimănui prin cap. Iar înlocuirea lemnului cu o altă sursă energetică este în acest moment la ani-lumină distanță. Aproape nimeni nu pornește de la conceptul că pădurile trebuie lăsate așa cum sunt și că acestea trebuie să se regenereze natural, de la sine.

• Pădurile mature se adaptează mai bine la condițiile în schimbare. Aceste ecosisteme forestiere reprezintă rezultatul unor îndelungate procese ecologice și evolutive, drept pentru care au o rezistență mai mare la șocurile externe. Ele se pot adapta la condițiile mereu în schimbare ale planetei, pentru că diversitatea de organisme din aceste habitate au stabilit multiple relații de cooperare și colaborare reciproc avantajoasă. Așadar, evitarea pierderii și degradării în continuare a biodiversității forestiere este o acțiune de atenuare esențială și complementară, care ar trebui să meargă în paralel cu tranziția rapidă de la utilizarea combustibililor fosili la energia curată.

• Pădurile mature sunt vitale pentru conservarea biodiversității.  Acestea sunt mult mai mult decât simple colecții de copaci. Pădurile reprezintă mozaicuri complexe de arbori autohtoni și asociații vegetale specifice, care găzduiesc rețele complexe de organisme ce includ plante, animale, ciuperci și bacterii, făcându-le incredibil de diverse. În schimb, plantațiile comerciale de arbori sunt foarte sărace,  mai ales când conțin o singură specie de copac. Pădurile naturale mature oferă, de asemenea, o serie de alte beneficii, cum ar fi protecția împotriva inundațiilor, prevenirea eroziunii, aer și apă curate, polenizare și sprijin pentru turismul bazat pe natură.

• Pădurile mature stochează de 40 de ori mai mult carbon față de plantațiile forestiere sau pădurile tinere. Copacii bătrâni acumulează de-a lungul vieții lor o cantitate uriașă de carbon, iar atunci când aceștia mor și se descompun în mod natural, o mare parte din carbonul pe care îl conțin ajunge în sol, unde continuă să fie stocat timp de secole sau milenii. Din acest motiv, anume pădurile bătrâne și lăsate să crească în pace reprezintă cea mai bună opțiune pentru diminuarea temperaturii medii globale, nu plantațiile tinere care sunt recoltate o dată per deceniu. Recoltarea regulată și defrișarea tind să elibereze dioxid de carbon la fiecare 10-20 de ani. În schimb, pădurile naturale, atunci când sunt lăsate netulburate, vor continua să stocheze carbonul timp de zeci de ani.

Plantarea de copaci noi este costisitoare, în timp ce regenerarea naturală e gratis

Permiterea pădurilor naturale să crească de la sine este o metodă mai eficientă și mai ieftină pentru îndepărtarea și stocarea carbonului atmosferic decât tăierea constantă a copacilor și plantarea de alții noi. Cu toate astea, eforturile de reînverzire din multe țări se bazează pe extinderea plantațiilor, unde sunt cultivate culturi importante din punct de vedere comercial.

Partea proastă este că un biolog poate înțelege de ce o monocultură de salcâm recoltat în mod regulat s-ar putea să nu se califice drept restaurare, însă publicul poate fi indus în eroare de factorii de decizie care folosesc definiții largi ale refacerii pădurilor. Opinia publică este masiv manipulată de către factorii de decizie care de multe ori interpretează greșit rolul pe care îl pot juca copacii în soluționarea crizei climatice, sugerând că prioritatea este de a planta copaci tineri. Proiectele de plantare de arbori în masă poate că sună atrăgător pentru cineva care vrea să facă ceva bun pentru mediu aici și acum, însă acestea sunt de fapt costisitoare, în mare măsură irelevante pentru abordarea urgențelor climatice și ecologice și, în unele situații, pot fi de fapt contraproductive. De asemenea, ele nu înlocuiesc regenerarea pădurilor naturale.

În ciuda fixării actuale cu plantarea de copaci, nu putem rezolva crizele climatice sau de biodiversitate fără a acorda prioritate regenerării pădurilor naturale. Trebuie să înțelegem că păstrarea intactă a habitatelor forestiere este indispensabilă, pentru că odată ce aceste ecosisteme sunt deteriorate în urma defrișării sau degradării, devin mai expuse la impacturi suplimentare ale secetei, incendiilor și schimbărilor climatice. Degradarea pădurilor, care are loc pe scară largă, este cauzată de tăierile selective, defrișările temporare și alte impacturi asupra utilizării terenurilor umane. Oprirea defrișărilor ar putea fi un prim pas către păstrarea pădurilor, dar trebuie să mergem mult mai departe. Cu alte cuvinte, trebuie să înclinăm mai mult balanța spre regenerarea naturală a pădurilor și mai puțin pe plantarea copacilor tineri.

Cu toate acestea, în lumina accelerării efectelor nedorite ale schimbărilor climatice, este bine venită o combinație de diferite tipuri de strategii de protecție: de exemplu păstrarea pădurilor mature în paralel cu co-plantarea de altele noi. Însă doar plantarea, făcută fără protecția pădurilor existente, e inutilă. De aceea, este esențial ca pe lângă plantările noi, să se prevină defrișările și să se protejeze pădurile naturale. Evitarea pierderii și degradării ulterioare a pădurilor primare și păstrarea intactă a peisajelor forestiere ar reduce anual emisiile globale de carbon cu aproximativ 1 Gigatonă, pe când pierderea și degradarea lor vor declanșa emisii ce ar determina încălzirea globală să depășească cele două grade pe care statele lumii vor să le diminueze prin Acordul de la Paris.

Silvia URSUL