Păsările răpitoare (acvile, șoimi, ulii) reprezintă consumatorii de vârf din cadrul lanțurilor trofice și au un rol important în menținerea sănătății unui ecosistem, ținând sub control dinamica populațiilor-pradă și asigurând menținerea diversității biologice. Prezența păsărilor răpitoare într-o anumită zonă ține strict de disponibilitatea hranei și de integritatea habitatelor, și de aceea schimbările care survin într-o regiune afectează puternic prezența și abundența acestor specii (intensificarea agriculturii, dezvoltarea infrastructurii, a turismului sau accelerararea proceselor care determină schimbările climatice).

    Din acest motiv, este foarte importantă monitorizarea atentă a păsărilor răpitoare în orice anotimp al anului și în orice etapă a ciclului biologic (cuibărire, migrație și iernare).

    Păsările răpitoare care cuibăresc pe perioada sezonului cald la noi și care sunt monitorizate pe timpul verii obișnuiesc să migreze spre sud odată cu venirea iernii. Acest lucru înseamnă că pe parcursul sezonului rece alte păsări răpitoare vin la noi, cele mai multe din nordul continentului, unde condițiile climatice sunt mai aspre. Evidența acestei dinamici naturale a păsărilor răpitoare necesită, prin urmare, desfășurarea unor studii inclusiv pe timpul iernii.

    De aceea, începând cu iarna anului 2014-2015, echipa de ornitologi care a înființat Societatea Pentru Protecția Păsărilor și a Naturii a iniţiat un program de monitorizare a efectivelor de iarnă a păsărilor răpitoare. Scopul acestei scheme de monitorizare include atât identificarea speciilor care iernează şi a efectivelor numerice, cât și monitorizarea pe termen lung a evoluției acestor efective.

    Programul de monitorizare constă în parcurgerea unor trasee lungi de 40 km (numite în limbaj ornitologic „transecte”) alese semi-aleatoriu. Traseele respective se parcurg pe toată durata sezonului rece (noiembrie-februarie) și necesită notarea tuturor speciilor de păsări răpitoare întâlnite, a efectivelor lor, precum și a condițiilor meteorologice existente la momentul desfășurării studiului.

    Aceste date sistematice, desfășurate în aceeași perioadă pe aceleași trasee, permit ulterior compararea lor pentru stabilirea unor tendințe de creștere/descreștere a efectivelor de păsări răpitoare sau evidențierea modificărilor în prezența/absența unor specii. Această urmărire atentă oferă posibilitatea detectării din timp a efectelor negative și aplicarea unor măsuri corespunzătoare.

    Efectuarea acestei scheme de monitorizare oferă celor pasionați de păsările răpitoare șansa de a vedea de aproape specii interesante și chiar rare, de a învăța mai multe despre ecologia lor și de a spori abilitățile de identificare a păsărilor răpitoare.

Erete de stuf (Circus aeruginosus)

Șorecar comun (Buteo buteo)