24.03.2016

Apăsați pentru a asculta podcast-ul emisiunii. Imediat sub înregistrare puteți citi integral textul emisiunii respective.

Bine ne-am regăsit pe undele EcoFm, la o nouă ediție a rubricii „Păsările – culorile Naturii”! În calendarul clasic acum este luna martie, însă în calendarul ornitologilor scrie de sus până jos cuvântul MIGRAȚIE. Este luna în care vin păsările, toate frumoase, toate colorate, toate grăbite să ajungă cât mai repede acasă și să construiască cuiburi pentru a deveni părinți. Dar până la cuiburi mai est cale lungă, mai avem de călătorit pe aripile vântului din Africa Centrală până în Moldova pierdută între Nistru și Prut. Astăzi vă propun să acompaniem cocostârcii în lungul lor drum spre casă.

Cocostârcii, sau așa cum îmi place mie să le spun, berzele, sunt printre cele mai bine cunoscute păsări migratoare de la noi. Le îndrăgim atât de mult, încât le-am asociat cu cele mai frumoase simboluri din cultura noastră: fertilitatea și norocul. Ne sunt atât de simpatice și atât de apropiate, încât le așteptăm în fiecare primăvară să-și ocupe cuiburile cocoțate în vârf de stâlpi. Această pasăre este îndrăgită și de ornitologi, pentru că de zeci de ani este studiată viața ei și migrația, atât în ceea ce priveşte rutele alese cât şi zonele de iernare. Unele iernează în peninsula Arabică, altele zboară mai departe, până în Africa Centrală, de la izvoarele Nilului și chiar mai în sud. Pe timpul șederii lor în Africa, berzele preferă terenuri deschise, înierbate (savane) sau mlaștini, hrănindu-se cu insectele care abundă în zonă.

^{Stol de Ciconia ciconia în migrație. Foto: Laurențiu Petrencu}

Prin luna februarie berzele se pornesc de la latitudinile lor fierbinți spre casă, călătorind în timpul zilei, la înălţimi mari, folosind curenţi de aer cald, numiţi termali (aer fierbinte care împinge în sus păsările, astfel încât ele nu trebuie să consume energie pentru a da des din aripi). Datorită acestor avantaje ale curenților termali, berzele călătoresc în stoluri mari pentru a profita de această „economie”. Acest șiretlic vine ca o soluție la anatomia și fiziologia acestor păsări. Din cauza mărimii lor şi a aripilor lungi şi late, berzele nu pot efectua zboruri active prin bătăi de aripi o perioadă mai lungă de timp, așa cum fac de exemplu rațele și gâștele. Astfel, ele sunt nevoite să parcurgă cea mai mare parte a drumului prin zbor planat, adică să dea din aripi cât mai puțin posibil. Prin urmare, berzele se folosesc de curenţii calzi ascendenţi care se formează ziua deasupra uscatului. În aceste locuri, aerul cald se ridică ca într-un horn purtând în sus şi berzele. Rotindu-se cu aripile întinse, berzele ating în 3-4 minute înălţimi de până la 800 m, glisează vreo 50 de kilometri până la următorul „horn”, și reiau de la capăt procesul. De aceea, berzele pot migra numai ziua şi numai deasupra uscatului, pentru că deasupra suprafeţelor de apă nu se formează curenţi calzi ascendenţi. Iar dacă noi vom fi atenți, în luna martie putem vedea stoluri de sute (și chiar mii) de berze planând și învârtindu-se unele în jurul altora în niște spirale imaginare, semn că zboară cu ajutorul curenților calzi și că se apropie tot mai mult de casă. Așa se explică și de ce berzele călătoresc în grupuri mari: cu cât sunt mai multe păsări într-un stol, cu atât cresc șansele de identificare a cât mai multor curenți de aer calzi. Încă o dată, păsările demonstrează că au învățat beneficiile colaborării în grup mai bine decât oamenii.

Dar pe unde anume trec berzele în zborul spre casă? Astăzi se știe că aceste păsări ajung din Europa în Africa trecând Marea Mediterană, mai bine zis ocolind-o, prin strâmtorile existente între cele 2 continente. Cele din vest trec prin Strâmtoarea Gibraltar, iar berzele care vin în estul Europei, inclusiv Moldova și România, traversează Bosforul.

^{Rutele de migrație ale berzei albe (Ciconia ciconia). Sursă foto: www.dm.com}

Pentru a fi la curent cu absolut toate mișcările cocostârcilor, ornitologii au început de câțiva ani să atașeze radiotransmițătoare pe spatele acestor păsări care furnizează constant date satelitare și care comunică poziția lor. Una din aceste păsări, botezată Berek, „originară” din localitatea Bercu Nou, județul Satu-Mare (România), care, echipată cu un transmițător, a comunicat celor care o urmăresc din România faptul că s-a pornit din Tanzania, unde și-a petrecut toată iarna, începându-și călătoria de 10.000 de kilometri înapoi acasă. Specialiştii spun că are nevoie de aproximativ 40 de zile pentru a ajunge exact în perioada în care sunt aşteptate toate păsările călătoare, în primăvară, cel târziu înainte de Paşti, și că în drumul său spre casă va urma cursul fluviului Nistru, va traversa peninsula Arabică pe la Marea Roșie, și va ajunge în peninsula Balcanică trecând peste strâmtoarea Bosfor. De altfel, țările balcanice se umplu încet încet de vestitorii primăverii, și cu siguranță că și satele noastre se bucură deja de prezența acestor frumoase păsări. Oricine le poate vedea cocoțate pe cuiburile lor înalte, și cred că fiecare sat se poate mândri cu câte un cuplu de vestitori ai primăverii.

Odată cu venirea lor, fiecare țară desfășoară câte un recensământ al berzelor, străbătând țara în lung și lat în căutarea cuiburilor ocupate de berze. Dacă ați văzut în localitatea voastră un cocostârc venit la casa lui, nu uitați să dați de știre Laboratorului de Ornitologie de la Institutul de Zoologie, pentru ca acesta să fie trecut într-o listă menită să arate numărul total de cocostârci din Republica Moldova.

Iată cum, dragi ascultători ai rubricii, putem contribui împreună la studiul păsărilor din țara noastră și putem dezvolta această știință. Nu trebuie să depunem multe eforturi, trebuie doar să privim dincolo de fereastra casei noastre și să fim atenți la păsări, aceste frumoase culori ale Naturii!