27.07.2017
Apăsați pentru a asculta podcast-ul emisiunii. Imediat sub înregistrare puteți citi integral textul emisiunii respective.
Puțini dintre noi cunoaștem bine speciile de păsări răpitoare diurne de la noi din țară. Majoritatea au auzit de vulturi, însă într-o emisiune mai veche am povestit pe îndelete despre acest grup de păsări, despre faptul că sunt păsări necrofage care au dispărut din fauna noastră. Mai există acvilele, cunoscute la țară sub numele de hultani și renumite prin faptul că se hrănesc cu păsările domestice din gospodării. Dar mai există un grup de păsări răpitoare, foarte rapide și foarte agile, numite șoimi. În limba rusă li se spune cоколы, iar în engleză falcon. În limbaj științific, aceste păsări fac parte din genul Falco, denumit așa datorită cuvântului latin falx, care înseamnă seceră, și care se referă la silueta lor cu aripi lungi şi ascuţite, sau conform altor surse, la ghearele lor ascuțite care taie fără milă.
Sunt păsări de talie medie, agile și puternice, care se hrănesc în principal cu mamifere mici, reptile, nevertebrate și alte păsări mici. Datorită abilităților excepționale de vânătoare, aceste păsări au fost folosite încă din antichitate la vânătoare. Combinând dresajul și tehnicile lor înnăscute de vânătoare, stăpânii acestor păsări obțineau succese frumoase atunci când ieșeau la celebrele vânători folosite de nobilimea din orice vreme ca metodă de divertisment.
În prezent, noi avem în țară 6 specii de șoimi, iar prezența celei de-a 7-a este incertă și chiar controversată. În cele ce urmează, le vom enumera și vom învăța mai multe despre aceste specii.
Cea mai des întâlnită este vânturelul roșu (Falco tinnunculus). Sunt numiți așa datorită faptului că vânează din înalturi zburând pe loc, în zbor staționar, stăpânind vântul care ar fi în stare să miște din loc orice altă pasăre. Culoarea penajului este de un roșcat intens, cu puncte, care contrastează cu griul de pe cap. Au o vedere excelentă și au capacitatea de a vedea lumina ultravioletă. Datorită acestui fapt detectează ușor urmele de urină pe care le lasă prada pe sol și sunt în stare să găsească locul în care se ascunde victima. Preferă să cuibărească la înălțime, în locuri greu accesibile, cum ar fi stâncile sau munții, însă în orașe s-au adaptat foarte bine la posibilitățile oferite de clădirile înalte. Din acest motiv putem vedea multe perechi de vânturei în orașul Chișinău, pe blocuri, instituții de stat, centre comerciale sau turnuri.
Vânturel roșu (Falco tinnunculus). Foto: Vitalie Ajder
Ruda sa, vânturelul de seară, sau Falco vespertinus în latină, preferă terenurile deschise cu pâlcuri de copaci. Îl putem găsi în stepe, pășuni, suprafețe agricole, grădini, vânând mai cu seamă la apusul soarelui. Acest comportament este responsabil și de numele pe care pasărea l-a căpătat în română. Penajul acestei păsări este de un gri-albastru absolut special, care contrastează cu abdomenul inferior de culoare roșcată. Acest contrast se vede cel mai bine în zbor, când pasărea vânează. Vânturelul de seară nu prea știe să-și construiască cuiburi, și din acest motiv ocupă cuiburile altor păsări, cum ar fi coțofenele sau ciorile. Uneori, putem găsi vânturei într-o colonie de ciori, căci cele două specii par să se ajute reciproc: ciorile îi oferă loc de cuibărit, iar vânturelul apără întreaga colonie de intruși. De aceea nu este absolut deloc indicat să distrugem coloniile de ciori pe care le avem în orașe sau sate.
Vânturel de seară (Falco vespertinus). Foto: Vitalie Ajder
Același habitat poate fi disputat și de șoimul rândunelelor (Falco subbuteo), care trăiește in zone deschise, cu pâlcuri de copaci și vegetație, deseori în apropierea apelor. Caracteristic pentru ei este mustața adulților, o pată de culoare neagră care se întinde de la cioc în jos. Abdomenul inferior și picioarele au culoarea roșu-cărămiziu, fiind foarte ușor de identificat în zbor sau în șezând. Nici el nu se pricepe să-și construiască cuibul, de aceea ocupă cuiburile abandonate de alte păsări, cel mai adesea de ciori.
Șoimul rândunelelor (Falco subbuteo). Foto: Vitalie Ajder
O specie mai rar de șoim pe la noi, șoimul călător (Falco peregrinus), apare de obicei prin migrație. Îi plac zonele deschise stâncoase, ocupând habitate de tundră, păşuni, stepă sau zone marine. Este o specie cosmopolită, fiind întâlnită pe toate continentele, cu excepția Antarcticii, iar altitudinea la care se ridică ajunge și la 4000 m. Adulții variază foarte mult în dimensiuni şi penaj, fiind identificate până în prezent 19 subspecii. Are și el această mustață proeminentă, dar este vizibil mai mare decât ceilalți semeni ai săi. În orașele din Occident șoimul călător cuibărește nestingherit pe turle de biserici, stâlpi de înaltă tensiune și clădiri înalte.
Șoim călător (Falco peregrinus). Foto: Vitalie Ajder
Șoimul de iarnă, așa cum îi zice și numele în română, vine doar iarna la noi, migrând din nordul continentului. În latină i se zice Falco columbarius, deoarece silueta sa în zbor seamănă cu cea a unui porumbel. Este cel mai mic șoim dintre toți cei enumerați astăzi, având o lungime a corpului de 30 cm.
Șoim de iarnă (Falco columbarius). Foto: Vitalie Ajder
Regele șoimilor în țara noastră este șoimul dunărean (Falco cherrug). Spre deosebire de toți ceilalți șoimi descriși anterior, acesta este foarte rar și este considerat critic periclitat. Se întâlnește în sudul şi estul continentului european și este renumit pentru agilitatea și rapiditatea în zbor. Când plonjează după pradă, poate ajunge la viteza de 321 km/h. Datorită agresivității sale, șoimul dunărean n-are dușmani naturali, în afară de om. Multe exemplare, în special femele, sunt prinse în sălbăticie și vândute șeicilor arabi care sunt în stare să plătească enorm de mult pentru un șoim bun la vânătoare. Din cauza faptului că femelele sunt preferate de crescătorii de șoimi, în natură apare dezechilibru între sexe la populaţiile acestei specii. Având în vedere că tinerii sunt mai ușor de dresat, majoritatea exemplarelor prinse au un an de viață, iar asta înseamnă că nu au șansa să se reproducă și să lase urmași după ei. La noi în Moldova au fost numărate 3-4 perechi, iar locația lor este strict confidențială tocmai pentru a le proteja de potențiali răufăcători. Aceeași situație este și în România, Ucraina, Mongolia și alte țări unde această pasăre se mai întâlnește.
Șoim dunărean (Falco cherrug). Foto: Vitalie Ajder
La începutul emisiunii v-am spus că prezența unei specii de șoim este incertă. Este vorba despre vânturelul mic (Falco naumani), care preferă zonele joase cu păşuni și pădurile din zonele stepice. Așa cum îi spune și numele, are o lungime a corpului între 27-33 cm. Cuibărește în colonii, de câte 10-20 perechi, iar din neputința de a construi cuiburi caută cavități în copaci, pereţii bisericilor, hambare, la o distanţă de 1-3 km de zonele folosite pentru vânătoare. În Moldova nu a fost confirmat cuibăritul acestei specii, iar în sud-estul Europei a început să descrească în perioada 1970-1990. În prezent, cele mai mari populații se află în Spania, Turcia şi Italia, acolo unde există condiții necesare cuibăritului lor.
Precum vedeți, zi de zi aflăm lucruri noi despre diversitatea speciilor de păsări din țara noastră și din lume. Sper că v-ați convins de cât de interesanți sunt șoimii și ați înțeles de ce este important să îi protejăm. Nu uitați, alături de rubrica noastră de la EcoFM vom continua să aflăm lucruri nebănuite despre păsări, aceste frumoase culori ale naturii.