12.01.2017
Apăsați pentru a asculta podcast-ul emisiunii. Imediat sub înregistrare puteți citi integral textul emisiunii respective.
În sfârșit avem o iarnă adevărată, cu geruri, ninsori și viscol. Pe alocuri lumea mai cade în ridicol și schițează peisaje apocaliptice de genul „a venit urgia” sau „iadul alb”, dar majoritatea din noi înțeleg că trăim o vreme normală pentru iarnă, pentru sezonul cel mai rece al anului. Pentru natură, e perioada odihnei, a somnului, iar pentru noi iarna reprezintă o ocazie de a ne potoli din alergat, de a sta la căldură și de a ne ajuta unii pe alții atunci când crivățul își face de cap. Ajutorul nostru e binevenit și în cazul păsărilor care mai rămân iarna pe la noi, expuse temperaturilor scăzute din ultima vreme și nevoite să își caute hrană.
În orașe, mai ales pe lacurile care încă nu au înghețat, vedem mai des rațe și lebede, și cuprinși de panică în fața gerului, încercăm să ajutăm aceste păsări, să le salvăm de la temperaturile reci. Societatea Pentru Protecția Păsărilor și a Naturii a primit mai multe apeluri legate de siguranța lebedelor aflate pe lacurile din capitală sau din jurul ei. De obicei argumentul auzit se referea la faptul că păsările îngheață pe apă și că trebuie să facem ceva pentru a le salva. De aceea am decis să dedicăm cele 5 minute de radio acestor preocupări, și să explicăm în care cazuri ajutorul nostru e justificat.
Lebedele, și în general păsările acvatice, se adună iarna pe lacuri, deplasându-se mereu în căutare de hrană. Ele se simt bine în apă, este elementul lor, iar gheața care cucerește gradual suprafața lacului nu le deranjează pentru că se adună fără probleme cu zecile în ochiurile de apă neînghețate. Pescărușii, de exemplu, stau fără nici o grijă pe gheață, rațele la fel, iar atunci când nu le mai place locul în care stau, se ridică în stoluri mari căutând alte lacuri unde pot să găsească hrană sau adăpost. Pentru păsări, o distanță de o sută de kilometri e o nimica toată, și întrucât țara noastră nu e mare, ele pot oricând sta pe bazinele de acumulare de pe Prut și Nistru, care nu îngheață, sau să își caute în fiecare noapte un alt loc de dormit. Când gerul e mare sau vântul își face de cap, păsările caută lacurile care au centuri bogate de stuf, adăpostindu-se acolo și de vremea nebună, și de prădători. Stuful izolează foarte bine termic, de aceea este important să nu îl tăiem sau să nu-i dăm foc. Încă o dată insist pe ideea deplasării pe distanțe: un zbor până în Delta Dunării sau până la Costești-Stânca este cât se poate de normal pentru aceste păsări care realizează de două ori pe an migrații pe distanțe mult mai mari.
Rațe mari (Anas platyrhynchos) și un ferăstraș mare (Mergus merganser) pe fluviul Nistru. Foto: Jonathan Hecke
Dacă vedem păsări pe lac, este important să ne uităm atent dacă nu au traume fizice care să le pună supraviețuirea în pericol: aripi dislocate, pene rupte, răni sângerânde. Dacă arată bine și sunt sănătoase, păsările sunt perfect capabile să-și poarte de grijă de unele singure. Nu vă apropiați prea mult de păsările pe care doriți să le salvați: mai mult ca sigur își vor lua zborul sau, încolțite din toate părțile, vor încerca să-i atace pe cei care le strică liniștea. Deranjul nostru le poate face mai mult rău decât bine, pentru că energia atât de necesară pentru menținerea căldurii corporale poate fi irosită pentru a se apăra de intruși.
Dacă vrem să le ajutăm, trebuie să le înțelegem metabolismul și stilul de viață. Penele și puful au un rol foarte important în izolarea termică, păstrând un strat de aer cald la nivelul pielii. Gândiți-vă doar la faptul că din penele și puful de gâscă se fac plăpumi și haine de iarnă pe care le purtăm noi, oamenii. De asemenea, temperatura corporală a păsărilor e mai mare decât a noastră: variază între 38 și 40 grade C, iar stratul de grăsime le ține de cald. Poziția corpului este esențială pentru economisirea căldurii, de aceea multe păsări stau nemișcate cu picioarele sub ele, iar noi presupunem din start că pasărea a înghețat. De obicei, cazurile de îngheț sunt puține, și asta când pasărea e rănită, are dificultăți să zboare sau îi lipsesc multe pene. Abia atunci intervenția noastră e justificată.
Atenție, dacă vedem că lacul a înghețat, nu ne apucăm să spargem gheața de sine-stătător, ca să le facem loc păsărilor pe apă. Acest lucru e periculos în primul rând pentru noi, pentru siguranța noastră. Stratul de gheață nu este uniform peste tot și poate ceda unde nici nu ne așteptăm, inclusiv sub picioarele noastre. Păsările sunt mai înțelepte, ele pleacă spre alte locuri, poposind și revenind acolo unde le-a plăcut, pentru că în fond asta e natura lor: dinamică și nefixată de nimic. În perioada rece a anului, lebedele se hrănesc cu bucăți de plante subacvatice, fiind dieta lor firească. Insistăm pe ideea de a nu le hrăni cu pâine sau alte produse de patiserie, pentru că digerarea aluatului este foarte problematică pentru păsări și nu e potrivită pentru un animal sălbatic. Argumentul că păsările n-ar mânca așa ceva dacă nu le-ar fi rău nu stă în picioare: pâinea le oferă o senzație falsă de sațietate dar nu le oferă nici un element nutritiv și nu generează energia necesară. Când temperatura de afară coboară sub -15 C, le putem hrăni cu orz fiert, grâu sau arpacaș. Putem să adăugăm și preparate alimentare vegetale: opărite de coaja de cartofi cu tot cu coajă, morcovi, fructe proaspete.
Eu cred că cel mai potrivit fel în care putem ajuta lebedele este să nu le deranjăm. Să le lăsăm să stea cât vor ele pe lac, să le hrănim cu mâncarea cu adevărat potrivită pentru ele, și privim atent pentru a vedea dacă printre ele se află indivizi răniți care au cu adevărat nevoie de ajutor.
Și nu uitați, în jurul nostru mai sunt și alte păsări care au nevoie de hrană. Vrăbiile, pițigoii, mugurarii, cintezele sunt mici, aproape că nu le vedem și nu le auzim, dar ele au foarte mare nevoie de calorii pe timp de iarnă. Putem să le ajutăm instalând la ferestrele noastre hrănitori simple și ușor de făcut, pe care să le umplem cu semințe de floarea soarelui neprăjite și nesărate. Un pic de slănină neafumată, carne fiartă sau unt uitat pe pervaz este pur și simplu culmea deliciului pentru aceste păsări care negreșit se vor îmbulzi. E de ajuns să mergeți la hrănitorile instalate de Societatea Pentru Protecția Păsărilor și a Naturii în Parcul Dendrariu și Scuarul Cehov pentru a vedea ce se face acolo.