Așa cum îi spune și numele, un cuib artificial reprezintă o locație făcută de om, menită să asigure cuibăritul unor păsări sălbatice. În limbaj popular cuiburile artificiale mai sunt cunoscute sub numele de „căsuțe” sau „cutii”.
De ce sunt necesare?
În primul rând, un cuib artificial de tip „căsuță” înlocuiește scorbura naturală ce poate fi găsită în copacii bătrâni. Contrar credinței populare, nu toate păsările cuibăresc în coronamentul arborilor – majoritatea își depun ouăle în scorburi excavate în trunchiurile copacilor de către ciocănitori (acestea în fiecare an își sapă un cuib nou pe care apoi îl abandonează, urmând ca păsări precum pițigoi, muscari, codroși să le ocupe).
Întrucât în multe locuri populate de oameni (în special orașe și sate) există puțini copaci bătrâni ce ar putea oferi loc de cuibărire pentru păsări, se diminuează numărul scorburilor şi implicit numărul acelor specii care cuibăresc în asemenea locuri.
Așadar, amplasarea cuiburilor artificiale are ca scop asigurarea unor locuri de cuibărire a speciilor de păsări acolo unde acestea sunt deficitare.
Noțiuni importante
De la bun început, trebuie să cunoaștem ce păsări există în zona noastră, apoi să decidem pe care dintre ele dorim să le atragem în căsuța noastră. Prin urmare, putem alege una din două variante: 1) instalăm cuiburi artificiale de tipuri diferite pentru mai multe specii; 2) instalăm un singur model de cuib cu scopul de a atrage o anumită specie de pasăre.
S-ar putea ca aceste cuiburi artificiale pe care le instalăm să nu fie ocupate imediat. Păsările au nevoie să se obișnuiască cu existența acestor cuiburi „stranii”, apoi le vor ocupa dacă decid că sunt sigure. Procesul de acomodare a unor populații locale de păsări la cuibăritul în cuiburi artificiale poate fi uneori de durată, dar de cele mai multe ori unele dintre ele vor fi adoptate foarte repede.
Cuiburile artificiale trebuie să asigure păsărilor un loc sigur pentru depunerea ouălor, în care acestea să fie ferite de ploaie și de prădători. Prin urmare, forma și dimensiunile acestora trebuie să fie corespunzătoare cu cea a cuiburilor naturale. Evident, nu trebuie să aibă precizie de milimetri, căci nici în natură cuiburile nu au dimensiuni standardizate. Dar există câteva elemente cruciale care determină pasărea să ocupe un cuib artificial:
- Orificiul de intrare – este deosebit de important. Acesta trebuie să fie suficient de larg pentru ca pasărea să poată intra, dar în același timp nu prea mare pentru a permite accesul prădătorilor. De exemplu, un pițigoi mare, pentru care intrarea „standard” are diametrul de 30 mm, nu va cuibări într-o scorbură (nici naturală, nici artificială) cu o deschizătură cât pumnul. Mai jos sunt redați parametrii intrării în cuib pentru diverse specii de păsări mici care pot beneficia de instalarea cuiburilor artificiale:
| Specia | Intrare (diametru mm) | |
 | Pițigoi mare | 30 mm |
 | Pițigoi albastru | 28 mm |
 | Codroș de pădure | Orificiu oval (lățime – 50 mm, înălțime – 35 mm) |
 | Codroș de munte | Orificiu în semicerc, (lățime – 130 mm, înălțime – 60 mm). |
 | Vrabie de câmp | 30 mm |
 | Țiclean | 33 mm |
 | Muscar gulerat | 28 mm |
 | Graur | 45 mm |
 | Pupăză | 90 mm |
Din păcate, observăm des cuiburi artificiale instalate prin oraș care au orificiul de intrare prea larg pentru o pasăre obișnuită și din acest motiv rămân nelocuite.
De asemenea, este important să menționăm că nu este nevoie de acel bețișor instalat în fața orificiului de intrare. Acesta de fapt e foarte periculos, căci prădători precum coțofana sau ciocănitoarea se pot sprijini pe el în timp ce fură ouăle sau puii din cuib. De asemenea, bețișorul împiedică multe păsări mici să aterizeze corect în cuib.
- Densitatea cuiburilor – aceasta depinde de specie și de habitat. Ideal este ca într-un anumit teritoriu să începem cu cuiburi puține, distribuite uniform. Nu trebuie să facem greșeala de a instala câte un cuib la fiecare 5 m. În general, 10 cuiburi pe hectar este o densitate potrivită pentru păsări. Putem instala pentru început câteva cuiburi, apoi monitoriza rata de ocupare și eventual peste un an-doi să mai intercalăm cu alte cuiburi.
De asemenea, e bine să urmărim comportamentul „vecinilor”, mai ales al masculilor: dacă aceștia au un comportament agresiv , este clar că distanța dintre cuiburile lor este prea mică, așa că în anul următor unul dintre cuiburi va trebui mutat mai departe. Să nu uităm că fiecare pereche cuibăritoare ocupă un anumit teritoriu în jurul cuibului, suficient pentru a-i asigura spațiu sigur și hrană suficientă. Oricum ar fi, niciodată nu vor fi ocupate toate cuiburile pe care le vom instala. De aceea, este preferabil să punem un număr relativ mai mic de cuiburi, care vor fi ocupate într-o proporție mare, decât multe cuiburi care vor sta goale.
Este inutil să punem cuiburi artificiale din 5 în 5 m, pentru că densitatea ridicată poate determina o scădere a succesului de cuibărit al păsărilor (ouă mai puține) și pui mai slabi (resurse trofice insuficiente pentru numărul mare de păsări din teritoriu). Cuiburi mai dese sunt potrivite doar pentru păsări care își caută hrană mai departe (de exemplu grauri).
Sursă: www.pinterest.com
- Fixare și suport – cuiburile artificiale trebuie fixate ferm, pentru a nu cădea sau a fi doborâte de vânt. În acest scop, e bine ca scândura din spatele acestora să fie mai lungă pentru a putea fi fixată în mai multe locuri. De obicei se practică fixarea cuibului prin cuie bătute în arbore, însă acestea ruginesc repede și se subțiază în timp, diminuând stabilitatea cuibului. În plus, cuiele dăunează copacului. Mai recomandabilă este fixarea cuibului cu sârmă din metal inoxidabil sau o frânghie din nailon – aceasta trebuie controlată anual pentru a vedea dacă nu sugrumă arborele aflat în creștere. În unele situații putem pune cuiburile în bifurcațiile crengilor, fără a mai fi nevoie de sfoară sau cuie, sau le putem atârna de un cablu sau sfoară groasă.
- Direcția vântului – se va evita amplasarea cuiburilor în direcția vântului dominant, în locuri puternic bătute de ploaie, sau din contră, permanent însorite. Evitați partea umedă a copacului, pe care se scurge de obicei apa atunci când plouă (această latură a copacului se recunoaște după culoare și după mușchii de pe ea). Nu contează orientarea cuibului (est sau sud sau altă direcție), ci mai important este ca orificiul scorburii artificiale să nu fie orientat în sus, pentru a nu intra apa de ploaie în el.
Materiale de construcție
Lemnul este cel mai bun material pentru cuiburile artificiale. Nu sunt necesare scânduri noi, ci se pot folosi bucăți de lemn găsite prin gospodării sau ateliere. Este important ca orice lemn să fie prelucrat cu substanțe ce protejează de umezeală (creozot, păcură, combustibil lichid de calorifer). În lipsa acestuia, putem aplica în strat gros o vopsea pe bază de ulei, de culoare asemănătoare cu mediul (verde sau maro). Indiferent de substanța cu care protejăm lemnul, aceasta se va aplica doar la exterior.
În interiorul cuibului poate fi introdus un insecticid sub formă de pudră. Rumegușul de lemn nu este recomandabil, căci el poate să cadă printre crăpături sau să mențină umezeala.
Grosimea scândurii pentru construcție poate varia între 15 mm – 25 mm, dar nu mai mult. Nu se va folosi placaj (Фанера), PFL sau plăci aglomerate căci aceste materiale se deteriorează foarte repede din cauza umezelii.
Alte materiale ce pot fi folosite: tuburi/țevi de ciment, lut. Se pot improviza cuiburi și din obiecte nefolositoare în gospodărie, care pot fi adaptate cerințelor păsărilor: lăzi mici, o cutie poștală, o oală veche, un ghiveci de flori etc. Uneori se pot construi cuiburi din bucăți de arbori uscați și tăiați. De exemplu se poate tăia o porțiune de trunchi care are deja o scorbură naturală sau în care există un cuib vechi de ciocănitoare.
Recomandări generale:
- Acoperișul trebuie să fie oblic pentru a asigura scurgerea apei de ploaie;
- Cuibul artificial ar trebui să aibă streașină, dar în lipsa acesteia cuibul poate fi ușor înclinat în jos, pentru a nu intra apa prin orificiu.
- Îmbinările dintre scânduri trebuie să fie cât mai perfecte pentru a nu intra în cuib vântul și frigul; acestea pot fi lipite cu clei iar spațiile rămase libere pot fi umplute cu spumă de etanșare.
- Cuiburile artificiale trebuie să aibă cel puțin un perete mobil pentru a permite controlul interiorului și curățatul.
- Cea mai convenabilă parte de acces e acoperișul, care se fixează cu balamale mobile. Deschiderea unui perete poate deranja ouăle sau puii din cuib, pe când acoperișul nu prezintă probleme.
- Montarea unui bețișor în fața orificiului nu este necesară, ba poate fi chiar dăunătoare, împiedicând accesul păsării la orificiul de intrare.
- Orificiul de intrare în cuib trebuie poziționat în partea superioară a peretelui frontal. Dacă nu avem posibilitatea tehnică de a decupa un cerc în interiorul scândurii, putem tăia un pătrat din marginea superioară.
- Adâncimea cuibului trebuie să fie destul de mare, pentru a oferi puilor un loc mai sigur (s-au văzut pisici care își bagă laba în cuib pentru a prinde pui cu ghearele).
- Cuiburile artificiale sunt de obicei mai largi decât scorburile naturale folosite de păsări, pentru ca să ne putem băgăm mâna înăuntru și să curățăm cuibul. Totuși un cuib prea mare nu este avantajos căci păsările adulte trebuie să care un volum mare de material pentru căptușeala cuibului, iar în cuiburile prea mici puii riscă să stea înghesuiți.
- Putem face niște găuri în pereții laterali ai cuibului, în partea lor superioară, pentru a asigura o minimă ventilație.
- La sfârșit de iarnă cuiburile trebuie curățate, deci materialul vechi de cuib trebuie înlăturat. După curățire, cuibul poate fi re-instalat la loc.
- Uneori cuibul ar putea necesita reparație. Un caz frecvent este lărgirea orificiului de intrare de către ciocănitori sau veverițe. Pentru a repara orificiul lărgit, se aplică o placă de material plastic sau de tablă de aluminiu în care s-a tăiat o gaură cu diametrul corespunzător speciei pentru care punem cuibul respectiv. O asemenea placă se poate pune preventiv chiar la cuibul nou.
Dacă nu respectăm aceste standarde,
vom face doar risipă de materiale de construcție și de timp, iar păsările nu vor ocupa cuibul!
Unde instalăm cuiburi artificiale?
Aproape orice spațiu unde există resurse de hrană poate găzdui un cuib artificial. Curțile blocurilor, grădinile caselor, scuarurile verzi, pădurile tinere, livezile, viile – toate sunt habitate în care cuiburile artificiale sunt binevenite.
Pentru păsările arboricole, locul obișnuit este într-un copac, pe trunchi sau pe o creangă groasă. Înălțimea de la suprafața solului poate fi în general de 1-6 m, dar în locurile publice ele trebuie instalate la aproximativ 4-5 m, pentru a nu ajunge la ele cei ce ar dori să le distrugă. În locuri puțin frecventate, sau în grădina personală putem pune cuiburile chiar și la 1-2 m înălțime.
Cuiburile artificiale pot fi așezate și pe alte suporturi decât arborii: stâlpi de lemn sau de beton, pereți, garduri etc.
Este important ca oriunde ar fi puse, cuiburile să fie accesibile pentru un control periodic, să poată fi eventual date jos pentru a fi reparate sau mutate dacă după două sezoane de cuibărit ele nu au fost ocupate de păsări.
În habitatele naturale sau semi-naturale (parcuri) este indicat să așezați cuiburile în zonele marginale ale diferitelor tipuri de habitate: arborii din lungul drumurilor, zăvoaiele de lângă apele curgătoare. În grădina proprie vom instala cuibul în funcție de vegetație (de exemplu la marginea pâlcurilor de copaci).
Succesul maxim al cuiburilor artificiale se atinge acolo unde nu există scorburi naturale, deci în parcuri tinere sau în păduri igienizate, din care au fost îndepărtați arborii bătrâni, scorburoși. De aceea, într-o pădure din care s-au extras arborii scorburoși ar trebui să se așeze cât mai curând cuiburi/scorburi artificiale.
Putem numerota fiecare cuib instalat, iar pe baza acestor numere să ne orientăm și să urmărim desfășurarea cuibăritului. Putem chiar întocmi pentru fiecare cuib o fișă specială, care va cuprinde următoarele: numărul cuibului și tipul, teritoriul (grădina, parcul, pădurea + denumirea), detalii asupra localizării, date asupra amplasării (suport, înălțime); data când a fost ocupat cuibul, când au apărut puii sau când au zburat din cuib.
Când amplasăm cuiburile artificiale?
Momentul ideal este primăvara devreme, în luna martie, înainte de începerea sezonului de cuibărit. Totuși putem instala chiar și în luna aprilie, când încă nu au sosit toate păsările migratoare. De exemplu, Ziua Internațională a Păsărilor (1 Aprilie) poate fi marcată prin confecționarea și amplasarea acestor cuiburi artificiale în spațiile de lângă școli, grădinițe sau alte instituții publice.
IMPORTANT:
Cuiburile artificiale NU sunt hrănitori de tip căsuță,
deci NU trebuie alimentate cu hrană pentru păsări!