14.07.2016

Apăsați pentru a asculta podcast-ul emisiunii. Imediat sub înregistrare puteți citi integral textul emisiunii respective.

Dragi prieteni, de ceva timp vă tot povestesc despre corvide. Până acum v-am vorbit despre corbi și ciori, care sunt doar câțiva reprezentanți ai acestei familii de minți strălucite. Am cam discriminat până acum coțofenele din cauza lipsei de timp și spațiu, dar uite că acum le-a venit rândul și lor să treacă la tablă.

Și aceste păsări sunt înconjurate de superstiții și mituri, și mai ales stereotipuri. Unul din cele mai cunoscute este legat de atracția coțofenei față de tot ce este strălucitor. Informația asta a apărut din senin, și generații după generații au crezut că aceste păsări sunt necondiționat atrase de obiecte strălucitoare. S-au scris multe povești cu coțofene furând bijuterii lăsate sau uitate, compozitorul italian Rosini a scris prin 1800 o piesă numită „Coțofana hoață”, prin care-și convingea publicul de viciul acestei păsări, dar uite că un studiu efectuat de Universitatea Exeter din Marea Britanie infirmă aceste credințe și caută să restabilească reputația coțofenei. Autorii experimentului au supus păsările la niște teste simple, plasând diverse obiecte în preajma coțofenelor și notând ce anume alege pasărea. Ei bine, din 64 de teste, coțofenele au atras atenție la obiectele strălucitoare doar de 2 ori. De fapt, o singură coțofană s-a apropiat de ambele ori de obiectele strălucitoare, restul manifestând o rezervă și chiar o teamă față de lucrurile plasate în jurul lor. Experimentul a demonstrat că nu există vreun favoritism special manifestat către obiecte strălucitoare, și că ideea conform căreia coțofana fură tot ce lucește a rămas la stadiul de folclor.

^{Coțofana (Pica pica) cu material de cuib în cioc. Foto: V. Ajder}

Explicația acestui mit care a prins rădăcini poate fi următoarea: e mai ușor pentru noi, oamenii, să observăm o coțofană având un obiect strălucitor decât un obiect tern, lipsit de culoare și neinteresant. Practic situațiile când o coțofană fură un obiect strălucitor nu sunt mai multe decât cele în care ele fură un obiect lipsit de strălucire, pur și simplu noi observăm mult mai ușor primul gen de situații. Coțofenele într-adevăr au o predilecție pentru găsirea și colectarea diverselor obiecte. Ele sunt păsări curioase, și preferă să analizeze, să descoase, să vadă cum se pot folosi de un obiect cu care s-au întâlnit. Primul lor instinct este să se asigure dacă nu cumva ceea ce au găsit e bun de mâncare. Dacă nu poate fi spart și consumat, coțofenele vor încerca să vadă la ce altceva este bun. Multe dintre ele preferă să se retragă să studieze în liniște, și de aceea deseori pot fi văzute coțofene zburând cu câte un obiect în cioc. Nu neapărat se îndreaptă spre cuib, ci mai curând caută un loc ferit unde să cerceteze obiectul pe toate părțile. După ce curiozitatea le este satisfăcută, păsările aruncă suvenirul și uită de el imediat. De obicei, tinerii sunt foarte curioși în legătură cu orice le apare în cale, și e perfect normal să atragă atenție sporită unui obiect care strălucește decât dacă se pierde în tabloul general. Chiar și noi, oamenii, observăm mai ușor o suprafață pe care se lumina se reflectă în mii de fascicole strălucitoare. De fapt, industria marketingului profită foarte mult de acest instinct natural al nostru și încearcă să ne vândă orice produs punându-l într-o lumină strălucitoare care indică de obicei curățenia produsului, starea perfectă în care este păstrat sau luxul pe care ni-l promite procurarea lui. Ei, coțofenele nu insistă atât de mult asupra obiectelor strălucitoare dacă nu au proprietăți comestibile. Eventual se vor juca un pic până când se vor plictisi, și apoi își vor îndrepta atenția către altceva. Mai degrabă vor alerga după mingile de golf, așa cum s-a observat în Statele Unite ale Americii. Aceste mingi, albe, rotunde și mici seamănă perfect cu niște ouă de pasăre, după care coțofenele într-adevăr se dau în vânt.

Prin urmare, dacă data viitoare vom vedea o coțofană zburând cu un obiect în cioc, fie el strălucitor sau nu, vom putea înțelege că pasărea pur și simplu n-a terminat să studieze obiectul cu pricina, și acum se îndreaptă într-un loc retras pentru a vedea dacă poate să-l mănânce. Probabil a și a aruncat deja suvenirul odată ce și-a dat seama de inutilitatea lui. Dacă obiectul furat poate fi mâncat, atunci atitudinea coțofenei va fi cu totul alta. Ea va ascunde mâncarea, uneori va crea câteva locații false pentru a-și induce în eroare suratele, și se va reîntoarce negreșit peste ceva timp pentru a consuma provizia.

Coțofenele și gaițele se asemănă din acest punct de vedere foarte mult: ambele adoră să depoziteze mâncarea, și nici una nu uită ce și unde a ascuns. Există chiar o specie de gaiță din Statele Unite, numită gaița albastră, care a făcut peste 200 de ascunzișuri unde și-a dosit mâncarea, și le-a ținut minte pe absolut toate. Mai mult decât atât, pasărea știa în care loc mâncarea e ascunsă mai recent sau mai târziu, astfel încât consuma alimentele în ordinea în care le-a ascuns pentru a se asigura că nimic nu se strică. Acest lucru vorbește de la sine despre abilitatea acestor păsări de a planifica și de a anticipa anumite evenimente.

^{Gaiță (Garrulus glandarius). Foto: V. Ajder}

Prin urmare, coțofanele și gaițele sunt foarte istețe, la fel ca semenii lor prezentați până acum. Poate nu știați, dar coțofana europeană, cea care se găsește și la noi, este singura pasăre care poate să se recunoască în oglindă. S-a făcut și pentru asta un experiment, în cadrul căruia oamenii de știință au plasat un abțibild galben, roșu sau negru de dimensiuni mici pe gușa a 5 coțofene și le-au lăsat să se privească în oglindă. Deși abțibildul nu le producea disconfort, le deranja totuși atunci când se priveau în oglindă. 3 dintre coțofene au încercat să scape de acest abțibild, fie cu ajutorul ciocului, fie cu ghearele, și se tot priveau în oglindă să vadă dacă abțibildul supărător mai este. Acest răspuns reprezintă dovada clară că păsările se recunosc în oglindă și probabil au o anumită percepție referitor la felul cum arată. În comparație cu ele, oamenii încep să recunoască în oglindă abia la vârsta de 1 an și ceva, poate chiar 2, și această abilitate coincide cu primele semne ale comportamentului social, când copilul se percepe ca parte a grupului. Iată că aceste păsări demonstrează că sunt la fel de inteligente precum un copil, ceea nu este deloc de neglijat în lumea animală pe care nu o cunoaștem chiar atât de bine.

Pe curând, dragi prieteni!