Cocostârcul sau barza albă (Ciconia ciconia) este o specie migratoare bine-cunoscută, iar traseul ei de migrație este probabil cel mai amănunțit studiat. Aceste păsări cuibăresc pe continentul european în perioada aprilie-august, după care se deplasează în timpul iernii în Africa, fie prin Peninsula Iberică (cele care cuibăresc în vestul Europei), fie prin Orientul Mijlociu (cele care cuibăresc în est).
De foarte multe ori se întâmplă, în cazul tinerilor mai ales, să încurce căile de migrație, să caute alte locuri de popas, sau chiar să se oprească în anumite zone și să stea acolo pe o perioadă nedeterminată. Din ce în ce mai mulți cocostârci aleg să petreacă iarna în Europa, iar dezvoltarea tehnologiei (utilizarea echipamentelor GPS care permit urmărirea prin satelit a păsărilor) a adus informații noi și interesante din punct de vedere științific. De exemplu, s-a observat că în sudul Franței, în perioada 1996-1997, au iernat opt cocostârci, iar în iarna anului 2003-2004 au rămas peste iarnă 172 de indivizi. În Norvegia, în anul 2009, un cocostârc a rămas la o haldă locală de gunoi și a supraviețuit temperaturilor de -15-20 C ale nopții. În iarna anului 2013-2014, un alt cocostârc pornit din Germania de Est în migrația de toamnă s-a învârtit în cerc prin Polonia, Cehia și Slovacia pe durata întregii ierni, a petrecut următoarea primăvară în Germania, după care a plecat în următoarea migrație de toamnă în Africa, alături de alți semeni.
Acestea sunt doar câteva dintre cazurile interesante de migrație cunoscute până acum prin intermediul tehnologiei. În Republica Moldova, așa cum este de așteptat, se cunosc foarte puține lucruri despre ecologia și migrația multor specii de păsări, inclusiv cocostârcul. Din acest motiv, imaginea acestei păsări pe timp de iarnă ne pare senzațională, ieșită din comun, și stârnește agitație (uneori panică) printre cei care văd asta pentru prima oară.
Cocostârc (Ciconia ciconia) fotografiat în orașul Cimișlia în luna decembrie 2017. Credit foto: Gazeta de Sud
Așadar, de ce unii cocostârci rămân în timpul iernii la noi? Acest fenomen nu poate fi explicat prin starea lor de sănătate, deoarece în cele mai multe cazuri aceste păsări se află în condiții bune. Păsările care rămân peste iarnă, adică marea lor majoritate, sunt sănătoase, nu au nevoie de ajutor și nu necesită să fie „salvate”.
Cea mai simplă metodă prin care putem verifica starea de sănătate a cocostârcului este să vedem dacă acesta este capabil să zboare. Dacă ne îndreptăm spre pasăre și ea zboară la o distanță de câteva zeci de metri sau chiar pleacă de la locul unde ne-a văzut, înseamnă că este sănătoasă. Dacă cocostârcul se află pe cuib, pe horn sau pe o clădire, înseamnă de asemenea, că pasărea este capabilă să zboare. Însă, dacă aceasta este capabilă să se deplaseze doar pe o distanță de câțiva metri, dacă doar fuge de noi în loc să zboare, dacă ne lasă să ne apropiem de ea, sau dacă se refugiază țopăind sau se mișcă greu, atunci condiția păsării nu este satisfăcătoare, este rănită sau este slăbită din cauza înfometării. Doar în acest caz se recomandă prinderea ei și transportarea către un centru de îngrijire, cum ar fi Grădina Zoologică din Chișinău. Dacă pasărea e sănătoasă, n-are răni și poate zbura, înseamnă că se poate salva singură, zburând spre sud. De obicei asta se întâmplă când vin gerurile mari, când îngheață totul și pasărea nu mai găsește de mâncare.
Apropo de hrană: meniul cocostârcilor e foarte variat, constând din insecte, viermi, larve, pești, amfibieni, șerpi, mamifere mici (cu precădere șoareci). Dacă apele îngheață, peștii și amfibienii se retrag, insectele dispar, posibilitățile de hrană se reduc. De aceea, cocostârcii care iernează la noi se hrănesc cu șoareci care trăiesc pe pajiști și terenuri arabile. Până când temperatura de afară nu este mult prea scăzută și nici zăpada nu este prea mare, cocostârcii pot să-și procure cu ușurință hrana. Atâta timp cât găsesc suficientă mâncare ca să-și producă energie calorică, aceste păsări pot să reziste la temperaturi de până la -10 C (temperatura lor corporală este între 39-40 C, iar penele și grăsimea corporală ajută la păstrarea căldurii). Prin urmare, păsările nu au probleme cu frigul, ci cu lipsa sau reducerea hranei.
De obicei, se întâmplă celor tineri să rămână, pentru că sunt neexperimentați și nu știu ce să facă dacă n-au găsit un stol cu care să zboare. Se întâmplă și ca din cauza unor dereglări hormonale păsările să nu înțeleagă că e timpul migrației (scurtarea perioadei luminoase a zilei, intensitatea luminii solare, temperaturile mai scăzute determină la păsări anumite schimbări hormonale care le fac să se pregătească de migrație).
Specialiștii recomandă că atâta timp cât cocostârcul e într-o stare fizică bună, nu trebuie prins (și nici nu poate fi prins căci zboară repede și dacă e speriat nu se mai întoarce). În cazul în care vrem neapărat să-l ajutăm (condițiile meteo se înrăutățesc), putem aștepta până când acesta este epuizat din cauza frigului și a lipsei de mâncare și ne lasă să ne apropiem. La prinderea păsării trebuie să avem grijă la cioc, căci pasărea, în dorința de a se apăra, poate provoca răni foarte grave. Cel mai recomandat mod este să o acoperim cu o pătură sau o haină mai mare, după care s-o prindem cu aripile așezate pe corp. Păsările, dacă au capul acoperit, nu se zbat prea tare. Se poate încerca și cu o plasă de pescuit, dar trebuie să fim foarte atenți ca păsărea să nu se încurce și să nu se rănească în ochiurile acesteia.
Cocostârc (Ciconia ciconia). Credit foto: Ion Grosu
În concluzie, situațiile în care cocostârcii rămân la noi pe timpul iernii nu sunt rare. Majoritatea celor stau nu sunt răniți și prin urmare trebuie lăsați în pace. Însă, dacă pasărea dă semne vizibile de înrăutățire a stării de sănătate, se deplasează pe o distanță de doar câțiva metri, dacă doar fuge de noi în loc să zboare, dacă ne lasă să ne apropiem de ea, sau dacă se refugiază țopăind sau se mișcă greu, atunci putem interveni.
Chiar dacă avem intenții nobile și de pasă ne păsările din jur, trebuie să știm când și cum anume le putem ajuta pentru a evita să le facem mai mult rău decât bine.