Mulți știu de existența privighetorii, dar nu prea au văzut această pasăre pentru că ea adoră să se ascundă în desișul copacilor și tufelor. Însă toată lumea știe, încă din fragedă copilărie, că nici o altă pasăre nu cântă mai frumos decât privighetoarea. Cu toate acestea, nici măcar cântecul ei nu este cunoscut de mulți – avem reflexul să atribuim acestei păsări orice tril melodios pe care-l auzim. Paradoxul e că suntem înconjurați de multe alte păsări care cântă frumos, privighetoarea fiind doar una dintre ele. Din acest motiv am decis să oferim câteva explicații sumare la acest capitol și să vă oferim informații despre alte cinci potențiale specii cu care puteți confunda privighetoarea.

sdfghjg

Cine este privighetoarea?

În primul rând, trebuie să spunem că pe continentul european există două specii distincte de privighetoare: Privighetoarea roșcată (Luscinia megarhynchos) și privighetoarea de zăvoi (Luscinia luscinia). Prima este răspândită în jumătatea vestică a continentului, iar a doua – în partea estică.

„Granița” dintre arealele celor două specii traversează continentul european undeva pe axa Belarus-Ungaria-România. Așadar, în Republica Moldova, țările baltice, Ucraina și Rusia se întâlnește privighetoarea de zăvoi (Luscinia luscinia). În Polonia și România arealele celor două specii se suprapun. Până recent nu se știa de această delimitare și se credea în mod eronat că în toată Europa este una și aceeași specie. Asta pentru că privighetorile de obicei sunt foarte discrete și stau ascunse, mai mult se aud decât se văd. La asta se adaugă și faptul că estul Europei nu era studiat din acest punct de vedere și se pornea de la premisa că ornitologii vestici aveau dreptate când ziceau că specia e comună (în engleză privighetoarea roșcată are numele de „Common nightinghale”). Abia cu îmbunătățirea metodelor de studiu – echipamente optice performante, dispozitive de înregistrare a cântecului și studii genetice moderne), s-a delimitat hotarul dintre cele două specii.

dfghhhgs

Specia care cuibărește la noi (Luscinia luscinia) se deosebește de Luscinia megarhynchos prin faptul că îi lipsește coloritul roșcat-maroniu al acesteia din urmă. De asemenea, cântecul privighetorii de zăvoi nu are acel crescendo renumit al privighetorii roșcate și conține fraze mai seci și mai stridente. Privighetorile, cel puțin cea roșcată,  au un repertoriu foarte bogat și sunt capabile să producă circa 1000 sunete diferite, în comparație cu ciocârlia de câmp – care are 340, și cu mierla – care face 100. Asta pentru că partea creierului responsabilă de crearea sunetelor este mai mare la privighetori decât la alte păsări cântătoare. Despre privighetoarea noastră se zice că are un cântec mai sărac și că pare mai „mecanic”, însă totodată mai puternic și mai impresionant.

sdfgbn

Precum vedeți, cântecul ei este inconfundabil. De fiecare dată când îl veți auzi, veți ști că prin preajmă aveți o privighetoare de zăvoi. Însă uneori auzim alte cântece, la fel de elaborate, despre care credem că aparține privighetorii.

Haideți să vedem cu cine riscăm să confundăm.

wertgyhj

1. Mierla (Turdus merula)

Mierla (Turdus merula), mascul. Foto: Vitalie Ajder

Este o specie cântătoare foarte comună prin parcuri și păduri, fiind sedentară la noi. Masculul are un cântec foarte melodios, pe care începe să-l execute încă de pe la sfârșitul iernii. Trilul este variat, bogat și constă din ciripiri de tonalitate joasă asemănătoare flautului. Ritmul cântecului este leneș, iar între fraze ia pauze scurte. În parcurile urbane trilul său este asociat cu venirea primăverii, de aceea mierla este specia nr 1 pe care orășenii o confundă cu privighetoarea.

wertgyhj

2. Sturzul cântător (Turdus philomelos)

Sturz cântător (Turdus philomelos). Foto: Ion Grosu

Este o specie mai puțin cunoscută, deși e rudă apropiată cu mierla. Numele i se datorează faptului că masculul are o predilecție aparte pentru triluri complicate și elaborate. Cântecul lui este un colaj de fraze muzicale, repetate între două și patru ori, intersectat cu note înalte și imitări de alte sunete (este mare fan al repetițiilor – preia o frază și o repetă de câteva ori, după care o lasă și se apucă de alta). Un mascul de sturz cântător poate avea în repertoriul său peste 100 de fraze, multe copiate de la părinți sau de la păsările vecine (îi place să preia sunete străine pe care să le incorporeze în cântecului lui). Poate imita sunete de origine antropică, cum ar fi telefoanele, sau sunetele păsărilor de companie. Raportat la greutatea sa, această specie are unul dintre cele mai puternice cântece.

wertgyhj

3. Grangur (Oriolus oriolus)

Grangure (Oriolus oriolus), mascul. Foto: Vitalie Ajder

La această specie masculul cântă deosebit de frumos. Cântecul lui e un fluierat sonor, ca de flaut, și este alcătuit din câteva silabe melodioase identice pe care le repetă la intervale regulate. Tonalitatea este melodică și plăcută. Cel mai adesea se poate auzi prin păduri, liziere sau pâlcuri de copaci din sate, dar la noi în Republica Moldova este prezent și în orașe. Deși e greu de văzut datorită faptului că stă ascuns prin frunzișul copacilor, secundele scurte când se arată sunt suficiente pentru a-i admira penajul de un galben strălucitor și aripile negre. Odată ce i-ați ținut minte înfățișarea și cântecul, nu aveți cum să-l confundați cu altcineva.

wertgyhj

4. Măcăleandru (Erithacus rubecula)

Măcăleandru (Erithacus rubecula). Foto: Ion Grosu

Această specie este foarte discretă la noi, iar din punct de vedere vizual nu sare în evidență aproape deloc. Chiar și atunci când cântă, măcăleandrul stă ascuns în adâncul unui tufiș, de unde își lansează trilul susurător, compus din note medii și înalte, cu o structură variată și tempo rapid. Foarte rar poate fi văzut stând pe vârful unui arbust sau pe o creangă de copac – asta se întâmplă primăvara când masculul își delimitează teritoriul. Deși trilul nu sare în evidență imediat, este cu siguranță una din păsările pe care o auziți cântând prin păduri, parcuri sau grădini. Fiind o specie stimulată de lumina slabă, măcăleandrul se numără printre primele păsări care începe să cânte când mijesc zorii și una dintre ultimele care se opresc seara, prin urmare trezirea înaintea de răsăritul soarelui e ocazia cea mai bună pentru a auzi pasărea.

wertgyhj

5. Silvia cu cap negru (Sylvia atricapilla)

Silvia cu cap negru (Sylvia atricapilla), mascul. Foto: Vitalie Ajder

La britanici pasărea e supranumită „privighetoarea nordului” din cauza faptului că privighetoarea propriu-zisă nu ajunge chiar până în nordul țării respective. În schimb, silvia cu cap negru are o răspândire mai mare și cântă aproape la fel de frumos ca privighetoarea. La noi această pasăre este comună, putând fi găsită în parcuri, păduri și liziere. Masculul are corpul de culoare cenușie cu capul negru, motiv pentru care se confundă foarte ușor cu peisajul general, însă cântecul îl dă de gol. Trilul este cumva asemănător cu cel al măcăleandrului, însă e mult mai lung și nu se oprește așa de des ca măcăleandrul. Începutul de obicei constă din câteva note moi, care după câteva secunde se schimbă într-un flux de note mult mai înalte și rezonante.

wertgyhj

Notă: speciile enumerate sunt doar câteva din toate care au un cântec elaborat, melodios și pe care autorii au considerat că riscă să fie confundate cu privighetoarea.

Există multe alte păsări cântătoare care se pot întâlni la noi și care au triluri interesante (a se vedea Lista păsărilor din Republica Moldova). Cititorii sunt îndemnați să asculte înregistrările sonore ale unor specii din această listă:

• cinteză (Fringilla coelebs)
• pițigoi mare (Parus major)
• pițigoi sur (Parus palustris)
• pănțăruș (Troglodytes troglodytes)
• silvia de câmp (Sylvia communis)
• silvia de zăvoi (Sylvia borin)
• silvia porumbacă (Sylvia nisoria)
• silvia mică (Sylvia curruca)
• gușă-vânătă (Luscinia luscinia)
• sticlete (Carduelis carduelis)
• cînepar (Linaria cannabina)
• cojoaica de pădure (Certhia familiaris)
• frunzăriță galbenă (Hippolais icterina)
• ciocârlie de pădure (Lullula arborea)
• ciocârlie (Alauda arvensis)
• ciocârlan (Galerida cristata)
• codroș de pădure (Phoenicurus phoenicurus)
• codroș de munte (Phoenicurus ochruros)

wertgyhj