Există oameni care încearcă un sentiment extraordinar de bucurie, confort și satisfacție atunci când aud primul tril al unei păsări călătoare la început de primăvară. Există multe cântece, poezii, fabule în culturile literare și populare ale multor națiuni, care sărbătoresc cântecul păsărilor aducător de atât de multă bună-dispoziție.

De ce este special cântecul păsărilor?

Timpul petrecut în conexiune cu lumea naturală este antidotul perfect pentru presiunile vieții moderne. Apropierea de natură – în special privitul și ascultatul păsărilor – nu ne aduce doar beneficii fizice, ci ne ajută, de asemenea, să ne îmbunătățim sănătatea mentală și emoțională, fericirea și bunăstarea. Și nu este vorba doar de un sentiment vag. Oamenii de știință de la Universitatea din Surrey au studiat așa-numitele „beneficii restaurative ale păsărilor”, cu alte cuvinte au testat dacă într-adevăr trilurile păsărilor ne ameliorează starea de spirit. Ei au descoperit că, din toate sunetele naturale, cântecele păsărilor au fost cel mai des menționate că ar ajuta oamenii să se recupereze în urma unui stres puternic, permițându-le să-și restabilească și să-și reorienteze atenția.

De multe ori, noi suntem tentați să folosim imagini umane atunci când descriem lumea păsărilor: le atribuim cuvinte precum „interpreți”, „orchestră” sau „corul zorilor”. Totuși, oricât de mult credem că păsările cântă pentru a ne face nouă plăcere, în realitate acesta este un proces biologic – o luptă pe viață și pe moarte între cântăreți individuali. Ceea ce auzim noi prin parcuri sunt de fapt masculi din diferite specii spunându-și unii altora „Păstrează distanța! Acesta este teritoriul meu!” sau încercând să le atragă pe femele. Cântecul păsărilor poate că sună frumos, dar în esență este un instrument ce le ajută în cursa lor pentru perpetuarea speciei.

De exemplu, pentru o pasăre cum ar fi privighetoarea (Luscinia luscinia), perioada aceasta a anului este crucială. Masculul acestei specii a zburat mai mult de 4000 km din cartierul de iernare aflat în Africa, ajungând cu vreo săptămână înaintea femelelor. De îndată ce ajunge aici, trebuie să-și cânte trilul complex, să-l mențină ore întregi, zi și noapte, pentru a se asigura că își păstrează teritoriul. Dacă-i reușește acest lucru, va fi unul dintre cei aleși să se împerecheze atunci când femelele se vor întoarce. Cele mai multe păsări cântătoare trăiesc doar un an sau două, așa că, dacă nu se reproduc în acest an, s-ar putea să nu mai aibă niciodată șansa de a o face. Viața este dificilă pentru această privighetoare și pentru toate păsările cântătoare care migrează.

Când a fost fondată Royal Society for the Protection of Birds (Societatea Regală pentru Protecția Păsărilor din Marea Britanie), în 1889, cea mai mare problemă era uciderea păsărilor pentru pene, care erau folosite pentru a împodobi pălăriile. De atunci și până astăzi, problemele au devenit mult mai serioase: schimbările climatice, agricultura intensivă, poluarea, pierderea habitatelor – toate acestea amenință, la modul cel mai simplu spus, existența acestor ființe.

Dacă nu v-ați trezit azi dimineața devreme pentru a asculta corul păsărilor, încă mai aveți timp. Păsările vor mai cânta și mâine, și poimâine, sperăm și în primăvara viitoare. Dar, pe măsură ce contemplăm ce s-a întâmplat cu ele în ultima jumătate de secol, și dacă nu facem nimic de pe acum pentru a le proteja, putem fi siguri că vor mai cânta în următorii 50 de ani?

Articolul de față reprezintă o traducere și adaptare a articolului „Natural high: why birdsong is the best antidote to our stressful lives” publicat de către Stephen Moss în „The Guardian”.

Acest articol a fost scris și publicat cu ocazia Zilei Speciilor Periclitate (Endangered Species Day) în scopul trimiterii unui semnal de alarmă în privința situației păsărilor cântătoare. Din fericire, privighetoarea de zăvoi (Luscinia luscinia) nu este o specie periclitată în Republica Moldova (și nici în lume), însă există multe animale și plante care se regăsesc în Lista celor mai 100 periclitate specii din lume.