Cei care adoră să se odihnească în natură găsesc nenumărate modalități pentru a-și petrece timpul liber. De la plimbări sau jocuri până la trasee cu bicicleta, drumeții prin păduri, cățărări pe stânci, etc., este imposibil să te plictisești atunci când decizi să te pierzi în Natură. Mulți preferă să lipsească din orașe mai multe zile la rând, optând pentru a-și petrece nopțile la cort.

Cortul oferă o mai mare libertate de mișcare și independență. În plus e o variantă mult mai economică decât un hotel sau decât a parcurge înapoi drumul cu mașina. Ca să nu mai spunem de situațiile în care noaptea târziu nu se găsește nici o pensiune în jur, indiferent de gusturile sau pretențiile noastre.

Cu toate astea, nu e o idee bună să ne instalăm cortul pe unde nimerim. E nevoie de un pic de pregătire, planificare și o cunoaștere mai bună a pretențiilor Naturii. Toate astea combinate ne vor ajuta să ne bucurăm mai mult de plăcerile dormitului la cort.

Există câteva aspecte de care trebuie să ținem cont atunci când ne aventurăm departe de civilizație.

• Legalitatea

Camparea în natură nu e legală în toate situațiile. În majoritatea țărilor există multe terenuri private, așa că e nevoie de acordul proprietarului. Din punct de vedere juridic, cel care deține terenul e îndreptățit să știe cine petrece noaptea pe pământul lui și dacă el sau proprietatea nu se află în pericol în timpul vizitei noastre. Același lucru e valabil și pentru Republica Moldova, unde există mulți proprietari de terenuri. De obicei, o discuție amabilă rezolvă acest gen de chestiuni, dar e mai bine să nu insistăm dacă întâmpinăm rezistență.

Ne putem petrece noaptea într-o arie naturală, protejată de stat într-o formă sau alta. Va trebui să fim atenți în cazul Rezervațiilor Naturale/Științifice sau a Parcurilor Naturale, căci de obicei acolo există o delimitare a teritoriilor destinate vizitatorilor. Există zone cu protecție integrală, unde accesul și mai ales staționarea nu e permisă, sau arii de interes științific unde accesul general e restricționat. În statele Uniunii Europene, în cadrul Parcurilor Naționale sau Rezervațiilor, există zone special delimitate și amenajate pentru campare sau staționare. Acestea sunt marcate corespunzător, iar direcția și distanța până la ele vor fi indicate prin semne speciale.  La noi amenajarea locurilor de campare este abia la început, iar identificarea lor pentru un turist venit pentru prima oară este dificilă. Ca regulă generală, e bine să ne informăm despre regimul de vizitare al fiecărei arii și să anunțăm pe cineva din personalul administrativ că vrem să ne petrecem noaptea acolo.

Aflarea în zona de frontieră e un pic mai dificilă, pentru că avem nevoie de un permis eliberat în acest scop. Permisul de aflare în zona de frontieră este eliberat de către Poliția de Frontieră în baza unei cereri argumentate (trebuie să indicăm motivul deplasării în zona de frontieră). În funcție de zona care ne interesează, putem solicita permisul pe un anumit segment de frontieră. Oamenii care locuiesc în localitățile de frontieră au voie să se deplaseze în perimetrul respectiv fără o autorizație specială, însă vizitatorii au nevoie de permis.

Atenție: pe timp de zi, dar mai ales noaptea, aflarea în zona de frontieră și desfășurarea neanunțată a activităților este interzisă. Este bine să anunțăm pichetul de grăniceri (la telefon sau în persoană) despre intenția noastră de a campa aici. Polițiștii de frontieră vor putea refuza staționarea noastră pe timp de noapte, iar acest lucru este perfect legal, deoarece ei efectuează constant deplasări pentru a preveni încercările de trecere ilegală a frontierei, care noaptea sunt mai dificil de contracarat. Legitimarea cu permisul de aflare în zona de frontieră și cu un act de identitate valabil este necesară pe toată perioada staționării în perimetrul de graniță.

^{Campare pe malul Nistrului pentru Recensământul de iarnă al păsărilor acvatice. Photo credit: Vitalie Ajder}

• Cortul

Camparea în natură înseamnă în primul rând estomparea în peisajul general. Din acest motiv, unele firme producătoare de corturi mizează pe culori șterse, de camuflaj sau o combinație între culoarea ierbii și a solului. Desigur că veți găsi și corturi de culori chiar stridente, însă acestea nu sunt preferabile. De aceea, majoritatea corturilor pe care le veți vedea în comerț par șterse ca aspect.

Evident, culoarea nu trebuie să fie unicul criteriu după care ne conducem atunci când alegem un cort. Pe lângă numărul de persoane care pot să încapă înăuntru (capacitatea), trebuie să ținem cont și de greutate (în cazul în care mizăm pe spinarea noastră pentru a căra tot ce avem). Ca regulă generală, un cort mai mare înseamnă și o greutate mai mare. Din acest motiv, trebuie să alegem ce este prioritar pentru noi. Pentru o familie care are și mașină, greutatea este aproape neglijabilă; unui turist care umblă singur nu-i trebuie mult spațiu în cort și în plus mai are și alte lucruri de cărat.

Va trebui să mergem pe ideea „cel mai potrivit cort pentru mine” și în ceea ce ține de alte aspecte. Spațiul pentru bagaje (veranda sau absida) este un criteriu important și trebuie luat în calcul în funcție de nevoile noastre: o absidă mai mare permite depozitarea mai multor bagaje. Contează și numărul intrărilor în cort: e bine să optați pentru două intrări, căci oferă o mai bună libertate de mișcare și astfel nu mai deranjați persoana alăturată atunci când ieșiți sau intrați.

Forma cortului este esențială pentru că de ea depinde rezistența la vânt și ploaie. Un cort rezistent la vânt are în primul rând mai multe bețe și de regulă mai multe puncte de ancorare. Unii preferă corturi cât mai joase pentru a rezista în fața vântului, dar multe firme vin mereu cu modele îmbunătățite, mai solide și mai ancorate chiar dacă sunt mai înalte. Ca regulă generală, este bine să ținem cont de direcția din care bate vântul: nu punem cortul în plină bătaie pentru că astfel va fi nevoit să depună mai multă rezistență. Îl vom instala cu unul din colțuri în bătaia vântului, iar acesta va aluneca pe pereți (care au suprafață mai mare) întocmai ca în cazul unei corăbii. Desigur că aceste situații vor fi rare, specifice zonelor de litoral sau stepelor deschise.  Sunt de preferat totuși locurile mai dosite, de exemplu un arbust sau un copac.

Unele corturi sunt alcătuite dintr-o singură folie (mai ușoare), însă acestea au dezavantajul de a nu avea stratul impermeabil care apără de ploaie. Un cort cu două folii previne acest lucru, pentru că una din ele poate „respira”, având „ferestre” care pot fi închise sau deschise în funcție de faptul dacă vrem să ventilăm sau nu interiorul. Folia interioară de obicei e făcută din plasă, utilă pentru a ține țânțarii și alte insecte la distanță, iar folia externă este impermeabilă, protejând de ploaie și de vânt .

Ce este important să reținem este că nu există ideea de „cel mai bun cort”. Anual se produc sute de modele care propun tot felul de facilități (buzunare interne pentru depozitare, ancorări mai bune, izolare termică, etc.), iar noi trebuie să alegem varianta care e cea mai potrivită pentru noi. Trebuie să ținem cont de cât de mult timp ne aflăm pe teren: dacă ieșim din când în când în natură nu se merită să investim într-un cort extraordinar de bun. Nu are rost să avem un model impermeabil, călduros și comod și să-l ținem undeva în debara. Indiferent de alegerea noastră, este important să nu ne grăbim: trebuie să ne informăm, să comparăm, să alegem din mai multe surse, să mai întrebăm și pe la alții, și abia apoi să achiziționăm produsul final.

Contează foarte mult să putem instala corect un cort. Lucrul acesta de obicei se învață cu timpul (prin practică, evident), dar se poate învăța și din tutorialele pe youtube. Important este ca laturile cortului să fie cât mai bine întinse, astfel ca foițele cortului să nu se atingă între ele, lucru care va împiedica impermeabilizarea cortului în caz de ploaie. La fel de important este să îl dezinstalăm corect și rapid: s-ar putea întâmpla să plecăm cât mai repede dintr-un anumit loc. Totuși, atunci când îl vom strânge vom avea grijă ca cortul să fie uscat. Dacă acest lucru este imposibil, atunci îl vom usca bine n condiții de casă înainte de a-l strânge și depozita pe o perioadă lunga. Este preferabil să instalăm cortul pe lumină, cu ceva timp înaintea apusului, mai ales dacă suntem începători. Pe întuneric riscăm să așezăm greșit cortul.

• Echipamentul

Pe lângă cort, avem nevoie de un sac de dormit și saltea de tip izopren. Putem opta și pentru o saltea gonflabilă, mai ales dacă mergem cu copii, dar pentru o persoană adultă și nepretențioasă un sac de dormit și un izopren este mai mult decât ok. Găsim aceste produse la magazinele de specialitate sau chiar la piața second-hand. Izoprenul se numește așa datorită hidrocarburii nesaturate care, polimerizată, produce un tip de cauciuc care este materialul de bază al acestei saltele. Nu e la fel de comod precum o saltea gonflabilă, dar protejează corpul de răceala solului și împiedică pierderea temperaturii.

^{Model de izopren}

Sacul de dormit e mult mai important: noaptea poate fi foarte frig, chiar și în timpul verii, de aceea un sac bun și călduros devine eroul unei nopți petrecute la cort. Sacii de dormit nu produc căldură: ei rețin căldura produsă de corpul uman și o izolează. Sacii de iarnă păstrează mai eficient căldura decât cei de vară. Pe eticheta fiecărui sac este indicat intervalul de temperatură la care poate să ne ofere un confort termic. Cei de trei sezoane (primăvară-vară-toamnă) au un interval de temperatură de obicei între -2 și 10 C. Adică între aceste temperaturi ar trebui să ne simțim confortabil în sac, iar dacă afară se răcește mai mult de atât am putea începe să simțim frigul. Pe etichetă poate fi indicată și temperatura extremă, de exemplu -10, iar asta arată minimul termic la care sacul ne mai poate proteja. Nu înseamnă că dacă afară e mai frig decât -10 nouă ne va fi cald și bine în sac – înseamnă că de aici riscăm să facem hipotermie. Totuși nu trebuie să ne conducem de această valoare: e mai bine să ne orientăm după intervalul optim de căldură (între 4-9 grade C este foarte bine). Cel mai potrivit sac este cel de trei sezoane, pentru că asta e și perioada când mergem de obicei în drumeții. Mai mult decât atât, acest sac este potrivit pentru primele nopți la cort, când ne testăm rezistența la frig și vedem la ce temperaturi ne simțim comod. Eventual ne putem ajuta de haine mai groase, pe care le îmbrăcăm sau le dezbrăcăm în funcție de temperatura din sac. Este important să știm că rezistența la frig a oamenilor diferă în funcție de organismul fiecăruia, de gradul de oboseală, de foame sau de nivelul de hidratare. Ca regulă generală, bărbații sunt mai rezistenți, în timp ce femeile și copiii simt mai tare frigul. Cei care merg și iarna în drumeții sau umblă pe la munte trebuie să-și ia un sac mai gros, rezistent la temperaturi mici.

Pe lângă sac și izopren, putem lua un primus la care să gătim mâncare și veselă din aluminiu sau plastic, care are avantajul de a fi ușoară și comodă. E bine să avem întotdeauna la îndemână și un briceag.

• Securitate

Camparea pe timpul nopții sună excentric, dar și chiar periculos pentru unii. Ne putem trezi cu oaspeți nepoftiți sau curioși. Un truc pe care îl putem folosi pentru a auzi din timp pașii vizitatorului este să punem crengi uscate și foșnitoare în jurul cortului sau pe cărările care duc spre cort. Sunetul crengilor uscate care se rup sub greutatea pașilor ar trebui să ne alerteze din timp. Totodată, nu vom lăsa pe jos mâncarea noastră, mai ales dacă avem și carne, sau grămezi de gunoaie. Este bine să agățăm toate aceste lucruri de un copac, pentru a împiedica animalele curioase și flămânde să ne umble prin alimente. Bocancii, aparatele de fotografiat, hainele și alte lucruri mai importante se iau cu noi în cort.

^{Interiorul unui cort poate fi foarte confortabil dacă știm cum să-l amenajăm. Photo credit: Vitalie Ajder}

E bine să ne ferim de câinii sălbăticiți care păzesc stânele și turmele de oi sau umblă în haită. Preferabil este să avem asupra noastră un spray iritant cu care să-i îndepărtăm în caz că ne atacă. Nu uitați să aveți bateria la telefon cât se poate de încărcată și credit suficient pentru a suna la Poliție în caz de necesitate.

• La final

Precum vedeți, camparea cu cortul este un subiect cât se poate de serios. Dar această activitate poate fi distractivă, palpitantă, interesantă și plină de satisfacții. Pentru unii, poate fi înfricoșătoare și dificilă, mai ales dacă s-au obișnuit prea mult cu confortul oferit de  traiul la oraș. Totuși, dacă aveți ocazia, nu ezitați să încercați dormitul la cort timp de o noapte sau două. Pornind la drum cu această culegere de sfaturi, veți avea parte de o campare foarte interesantă în sânul naturii. Deși aceste recomandări se aplică pentru toată lumea, cu timpul veți descoperi propria voastră rețetă pentru o campare reușită. Veți intra în propriul ritm și veți simți câtă dependență poate da această activitate.

Lucrul cel mai important e să demonstrați respect față de mediul natural în care ați poposit: nu lăsați în urmă gunoaie, nu vandalizați locul de campare, nu dați foc, nu deranjați animalele, nu puneți nimănui în pericol siguranța și nu lăsați urme. În caz contrar, veți arunca o umbră de rușine asupra tuturor celor care obișnuiesc să meargă cu cortul, iar oamenii din jur vor căpăta impresia că toți cei care campează în natură au scopul de a distrugere echilibrul natural al locului care i-a primit.