17.11.2016

Apăsați pentru a asculta podcast-ul emisiunii. Imediat sub înregistrare puteți citi integral textul emisiunii respective.

Data trecută am vorbit de unul dintre cei mai mici reprezentanți ai neamului de bufnițe. Am vorbit despre cucuvea, despre obiceiurile ei de hrănire și de trai, am dezbrăcat-o de superstiții și mituri și am arătat frumusețea ei simplă. Astăzi vom vorbi despre una dintre cele mai mari bufnițe care se întâlnește și la noi: buha mare (Bubo bubo). Ea este de fapt specia de bufniță cea mai mare de la noi și din Europa, fiind întrecută doar de huhurezul bărbos, care se întâlnește mai mult în Asia și America de Nord. Buha mare de la noi are o înălțime de 70 cm, însă anvergura aripilor ajunge la 170 cm, făcând din această pasăre o apariție destul de înfricoșătoare. Ea preferă să locuiască în regiunile montane, păduri de conifere, stâncării și alte arii izolate și cu acces dificil, unde își petrece viața de sedentar. Datorită faptului că se adaptează fără probleme atât la climatul cald, cât și rece, buha mare poate fi întâlnită pe aproape toată suprafața continentului eurasiatic, până la limita marcată de cercul polar de nord.

^{Buha mare (Bubo bubo). Photo credit: Ondřej Prosický (www.naturephoto.cz)} 

Buha mare are penajul cafeniu închis cu pete și striații, asemănător cu cel al altor rude de-ale ei, penaj care o ajută să se camufleze în peisajul general. Pe cap are două smocuri de pene care stau ridicate majoritatea timpului, și contrar opiniei generale, nu sunt urechi. Urechile sunt reprezentate de orificii, situate pe părțile laterale ale capului, și sunt acoperite de pene. Auzul este excepțional, conductele auditive fiind foarte dezvoltate. Se consideră că smocurile de pe cap ajută pasărea să se camufleze mai bine, ajutând la crearea imaginii de creangă atunci când se odihnește ziua prin copaci. La fel ca majoritatea rudelor sale, buha mare este activă noaptea, vânând  mamifere mici, în special rozătoare, sau păsări de diferite dimensiuni, reptile, amfibieni, uneori pești. De obicei înghite prada întreagă, iar resturile de hrană sunt eliminate sub formă de ingluvii – niște cocoloașe care conțin părți nedigerate, precum unghiile, oasele și blana animalului mâncat. Așa cum am spus data trecută, aceste ingluvii ajută specialiștii să identifice zonele unde buha mare poate locui și animalele cu care se hrănește. La fel ca și cucuveaua, buha mare este foarte folositoare și are un rol important în rețeaua trofică a unui ecosistem. Se estimează că anual consumă 10000 de șoareci, care, dacă s-ar înmulți necontrolat, ar dăuna culturilor agricole și ar ajuta la răspândirea multor boli. Ca la orice altă pasăre de pradă, ghearele și ciocul sunt foarte puternice, având o forță de strângere și zdrobire impresionantă. Aceste dotări, alăturate dimensiunilor mari și faptului că este activă noaptea când alții dorm, au făcut ca această pasăre să nu prea aibă dușmani naturali. Puțini sunt cei care îndrăznesc să se măsoare cu ea. În schimb omul, mereu înclinat spre supranatural și ocultism, i-a atribuit acestei păsări aceleași conotații negative ca și tuturor bufnițelor. Zborul lor silenţios, care le face să se ivească neauzit, ca nişte năluci, din întuneric, și sunetele lor răscolitoare, preluate de ecourile stâncăriilor pe unde-și fac veacul, i-au făcut pe oameni să țese în jurul bufnițelor mari aceleași asocieri cu spiritele morții sau cu duhurile necurate. Totuși, dacă este lăsată în pace, pasărea este cât se poate de inofensivă, preferând să-și facă veacul prin scorburi și peșteri și scoțând din când în când sunete prin care comunică cu semenii sau transmite tuturor limitele teritoriului ei.

Astăzi buha mare se întâlnește tot mai rar. Prezența ei într-o zonă ține foarte mult de disponibilitatea hranei. Acolo unde sunt populații de rozătoare, ca de exemplu șoareci sau șobolani, buha mare se instalează comod și chiar continuă să locuiască ani la rând. Așa cum este de așteptat, orice modificare a habitatului care afectează populațiile de șoareci va influența negativ și asupra acestei păsări. De aceea, eliminarea fizică a rozătoarelor, înlocuirea unei culturi agricole cu alta, ridicarea construcțiilor acolo unde altă dată erau pajiști și pășuni, creează un efect de probleme în lanț care afectează în cele din urmă și acest prădător aflat la capăt de lanț trofic. Problemele pot să apară și în pragul casei, dacă pot să spun așa, pentru că acolo unde se înregistrează o activitate umană intensă, buha mare pleacă pentru că nu tolerează acel du-te – vino specific nouă. Expansiunea noastră în habitatele preferate de ea va însemna că această pasăre va găsi tot mai greu un loc unde să cuibărească, și în consecință populația poate înregistra un declin rapid în doar câțiva ani.

Acestea fiind spuse, vă invit să vă informați și pe alte căi de această pasăre deosebită care locuiește și la noi. Este greu de văzut, dar asta nu înseamnă că e mai puțin importantă decât alte viețuitoare din fauna noastră. Rând pe rând, le vom prezenta în emisiunea noastră, și sunt sigură că în final veți ajunge să le iubiți pe toate la fel ca și mine.