Obișnuim să credem că în ziua de azi toți tinerii stau lipiți de ecrane și nu-și savurează copilăria în sânul naturii, așa cum făceau părinții lor. Deși e adevărat că generația tânără are la dispoziție mai multe surse de divertisment decât cei din trecut, totuși adolescenții se apropie de Natură.

Noi am observat că există copii și tineri care au descoperit de la o vârstă fragedă farmecul explorării Naturii. Am decis să stăm de vorbă cu ei, să-i întrebăm cum au ajuns să învețe despre păsările sălbatice, cum văd și înțeleg mediul înconjurător și ce pot transmite semenilor de aceeași vârstă.

Prin urmare, am rugat cinci adolescenți, pe care îi cunoaștem din diverse activități desfășurate de SPPPN, să ne ofere amănunte despre pasiunea lor.

Paul Lomaca, 12 ani, or. Chișinău

Pe Paul îl cunoaștem prin intermediul părinților săi,
care au început să studieze păsările în urmă cu aproape doi ani:

Din copilărie întotdeauna am fost pasionat de faună, de lumea animală, în genere de tot ce e viu și non-uman. Mi-a plăcut mereu să observ mamifere, păsări, crustacee, tot felul de viețuitoare de acest fel. Mereu am fost pasionat de faună, de dinozauri, de toate animalele care există și care nu mai există. Îmi plac animalele extrem de mult – ele au rămas în inima mea pentru totdeauna.

Dar momentul când m-am înclinat spre birdwatching a fost atunci când părinții mei au început să meargă în expediții. Ei m-au luat pe mine și pe frații mei, și am început să observăm fel de fel de păsări. După ce am văzut unele specii, am înțeles cât de frumos este acest hobby și a început să-mi placă.

Păsările mă impresionează mereu prin mărimile lor, câteodată foarte mici, alteori impunătoare. Îmi place penajul lor, iubesc păsările colorate în culorii vii, precum prigoria. Însă îmi place și atunci când păsările au un penaj cu culori mai stinse, pentru că le ajută să se camufleze și să se apere de prădători. Și ce mă impresionează cel mai tare la păsări este abilitatea lor unică de a zbura – acest accent mi se pare pur și simplu WOW.

Așa cum am spus anterior, specia mea preferată e prigoria. Odată când am încercat să fac portretul unei prigorii mi-am dat seama cât de frumoasă este această pasăre, cât de impresionantă este, ce penaj frumos are. Îmi place mărimea ei – nu este nici prea impunătoare, și nici prea mică, îmi place și numele ei în engleză cum sună (bee-eater), plus dieta ei alimentară este foarte interesantă, nu există prea multe păsări care se hrănesc cu albine.

Cred că în acest moment știu cam 50 de specii din Republica Moldova. Cel mai des îmi iau informațiile necesare de la părinții mei, pentru că ei știu foarte multe despre păsări, însă mă informez din cărțile pe care le avem acasă și uneori îmi iau informațiile de pe diverse site-uri. De când fac birdwatching cu părinții mei, am început să iubesc păsările extrem de mult și îmi doresc un binoclu ca să pot să observ păsările neîncetat, cred că mă va ajuta foarte mult.

Eu vreau să le transmit copiilor de vârsta mea să lase lumea virtuală și să pășească spre cea reală, și să lase deoparte tehnologia pentru a admira această lume frumoasă, impresionanată și magnifică. Dacă unii ar întreba de ce, aș răspunde pentru că această lume este pur și simplu magnifică, impunătoare și eu zic că merită să lăsăm tehnologia pentru ceva vreme și să ne uităm la ea.

Lucian Durnea, 12 ani, s. Porumbeni, r. Criuleni

Lucian este rudă cu un membru al Societății Pentru Protecția Păsărilor și a Naturii – Alexandru, care l-a învățat de mic despre lumea păsărilor:

Din copilărie am avut această pasiune față de animale la general, însă mai apoi am descoperit că îmi plac şi păsările, când am fost într-o excursie de birding în parcul Valea Morilor. Îmi place faptul că ele toată viața sunt libere, și mi-aș dori și eu să zbor ca ele. Unchiul meu, Alexandru, m-a ajutat mult să-mi cultiv această pasiune, pentru că și el este pasionat de păsările sălbatice, în special de răpitoare. Cu el deseori mergeam în plimbări și observam păsări de o varietate largă de specii, de care până atunci nu aveam nici o idee că existau. În prezent el este sursa la care apelez pentru mai multe informații, dar mai caut și pe Google ce mă interesează sau mă uit pe postările de Instagram a SPPN-ului.

Pasărea mea preferată este uliul porumbar (Accipiter gentilis), deoarece e o pasăre de pradă foarte inteligentă și foarte agilă, cu o accelerație impresionantă. În momentul de față pot identifica minim 20 de specii de păsări sălbatice.

La general, îmi place biologia, știinta despre natură ce cuprinde tot ce este viu. La păsări, adică la observarea lor, mă gândesc ca la un hobby, ca o relaxare, și îmi doresc să-mi cultiv acest interes pentru viitor.

Tinerilor de vârsta mea le recomand să dea o șansă la orice, să descopere ce le place cu adevărat, inclusiv și la studierea păsărilor; să protejeze mediul înconjurător și natura. Eu cred că Natura trebuie păstrată, zeci de specii dispar în fiecare zi iar populațiile lor evoluează în descreștere.

Vlad Zelinschi, 14 ani, or. Chișinău

Vlad este elev al Școlii de Birding, demarată în luna mai a anului 2017:

Prima mea amintire legată de îndrăgirea păsărilor este papagalul meu, Rico, pe care l-am primit acum 5 ani. Ulterior, mama mi-a propus să particip la evenimentul Zilei Internaționale a Păsărilor, ediția din 2018, la recomandarea fratelui ce a participat anul precedent. Apoi luna următoare s-a înființat școala de birding și de atunci vin din propriul interes.

Îmi plac păsările deoarece fac ieșirile afară mai interesante, sunt răspândite peste tot, le vezi și auzi pe tot parcursul zilei, ne scapă de insecte, îmi vin la hrănitoare și sunt foarte diverse. Pasărea mea preferată e pasărea-sabot (Balaeniceps rex), care se întâlnește în Africa. Are ciocul în formă de papuc și de aici i se trage numele. Îmi place fiindcă seamănă cu un dinozaur, făcând-o diferită de celelalte specii de păsări. Dacă nu greșesc ea este singura pasăre ce vânează pui de crocodil.

Nu știu exact câte specii cunosc, însă am văzut și recunoscut aproape 70 de specii. Deocamdată, găsesc tot ce mă intereseză pe internet, privesc documentare lungi sau mini-documentare de pe youtube. Când eram mic aveam o enciclopedie la care mă uitam cu orele la ilustrații cu animale de companie pentru că nu puteam citi. Când am descoperit internetul îl foloseam doar ca să mă uit la clipuri cu pisici. Îmi plac și alte animale însă nu destul să studiez toate speciile.

Nu cred că pasiunea mea pentru păsări va deveni ceva mai mult decât un hobby. Pe tinerii de vârsta mea îi sfătui să găsească hobby-uri care le plac și sunt benefice pentru dezvoltarea lor.

Adriana Rață, 17 ani, s. Sipoteni, r. Călărași:

Adriana este din localitatea Sipoteni, acolo unde trăiește
un alt membru al Societății Pentru Protecția Păsărilor și a Naturii: Andrei.

Nu am crezut niciodată că voi îndrăgi atât de mult natura, în special păsările. Era începutul lunii septembrie, primele săptămâni în care am pășit treapta liceală, când o specie din Passeriformes mi-a atras atenția: un sticlete (Carduelis carduelis). Inițial nu știam ce este, dar m-am informat și ulterior s-a declanșat dorința de a studia tot mai mult. Persoana care m-a ajutat și mă ajută până în prezent să dezvolt acest interes este un prieten pasionat de ornitologie: Andrei. Ador toate speciile de păsări, de aceea îmi vine greu să-mi rezum preferințele doar la una. Și totuși dacă ar fi să aleg, aș opta pentru sticlete, pentru că, așa cum am menționat și mai sus, a fost cheia spre a merge mai departe.

În prezent cred că pot identifica în jur de 100 de specii de păsări, poate și mai mult. Informațiile care mă interesează le preiau din cărți, de pe site-ul SPPN sau apelez la Andrei, care e mai inițiat în domeniu. La moment îmi plac doar păsările, însă pe viitor pot apărea și alte preferințe.

Pentru mine, păsările sunt o modalitate de a interacționa cu natura și mediul. Studierea acestora mă ajută la menținerea memoriei, atenției, la dezvoltarea capacității de observare și, nu în ultimul rând, mă relaxează.

Aș recomanda tinerilor/copiilor de vârsta mea să pună accent mai mult pe activitățile care îi detașează de gadgeturi și lumea virtuală. O ieșire în sânul naturii are efecte pozitive multiple asupra omului, în special asupra tânărului în devenire. Îndemn copiii, viitoarele personalități, să pledeze pentru studierea și protecția mediului natural, pentru ca relația om-natură să persiste și să evolueze în continuare.

Mihai Ghilan, 17 ani, or. Căușeni:

Mihai a descoperit păsările singur și ne-a contactat recent pe pagina de instagram a Societății Pentru Protecția Păsărilor și a Naturii:

De mic copil sunt uluit de frumusețile pe care natura ni le poate oferi. Încă din clasele primare doream să fiu zoolog, aveam multe enciclopedii despre animale și în general despre mediul înconjurător. În pofida acestui lucru, am fost cam ignorant când vine vorba de păsări, nu eram conștient de diversitatea păsărilor din R. Moldova. Am această pasiune foarte puternică pentru păsări doar de câteva luni. O simplă lișiță și câțiva fazani pe care îi vedeam des lângă un lac din apropiere mi-au trezit un interes și o curiozitate ca nimic altceva.

Personal pentru mine păsările sunt asemenea diamantelor ascunse în adâncurile pământului. Ele sunt atât de diverse: în mărimi, în culori, în sunete și comportament. Toate sunt complet diferite și niciuna nu este plictisitoare sau neinteresantă. Acestea îți pot lua o viață întreagă pentru a le cunoaște la „perfecție”, chiar și cele locale din zona sau țara ta, iar eu știu că perfecțiunea nu există și mereu voi afla ceva nou.

Codalbul este pasărea mea preferată. Pentru mine această pasăre e aproape mistică din cauza rarității și aspectului său impresionant. Până în prezent am avut șansa să îl observ în natură doar o singură dată. L-am văzut din pur noroc chiar deasupra orașului în care locuiesc: se rotea deasupra caselor și era destul de aproape ca să-i văd penajul complet.

Din toate păsările Republicii Moldova știu cam 200 de specii, însă nu mă refer la faptul că le pot identifica pe toate cu exactitate. Cele mai multe și mai utile informații despre păsări pot fi accesate pe internet, dar folosesc și aplicațiile de identificare și înregistrare a păsărilor precum eBird sau Merlin sau determinatoare electronice (scanate). În general, în secolul al XXI-lea este ușor să afli orice îți dorești cu doar câteva clickuri. De asemenea, de multe ori am găsit ajutor și informații de la membrii SPPN.

Pot afirma cu certitudine că nu doar păsările sunt atractive pentru mine. Simt o dorință de a cunoaște mai mult și despre alte vietăți. Mamiferele mereu au avut un loc special în inima mea și niciodată nu o să fiu puțin surpins dacă o să văd o veveriță sau o căprioară în pădurea din apropiere. Peștii și reptilele deasemenea sunt niște vietăți spendide fără de care ciclul vieții nu ar exista. Când vine vorba de insecte nu pot spune că sunt la fel de uluit de acestea, dar înțeleg partea importantă pe care ele o fac pentru viață.

Personal consider că adolescenții și copiii din prezent sunt prea atașați de tehnologie și dezlipiți de realitate. Mulți dintre ei nu știu ce vietăți locuiesc în grădina, lacul sau pădurea de alături. Pentru mine e trist să văd că nu tuturor le pasă de natură. Aș vrea ca fiecare om, indiferent de vârstă sau sex să aibă un interes și o pasiune, aș vrea ca fiecare dintre noi să iubească acea pasăre ce cântă în vârful copacului, acea plantă ce crește la noi în grădină și ne oferă oxigen sau acea albină ce lucrează ziua întreagă pentru colonia ei. Toți trebuie să fim mai păsători, căci dacă nu vom fi noi, cine va fi?

Îmi iubesc planeta căci e singura noastră casă: vreau să o curăț, să o repar și în final să văd rezultate. Mă bucur extrem de mult că am oportunitatea de a-mi expune părerea și pasiunea pentru păsări și natură nu doar prietenilor și familiei, ci și tutoror celor care citesc și doresc să se schimbe spre bine.

Legat de subiectul „Adolescenții se apropie de Natură”, puteți lectura și un alt material din aceeași serie: Șase birdwatcheri povestesc: de ce sunt păsările importante.